ianuarie, 2014

Retorice…

miercuri, 15 ianuarie, 2014


Am trecut peste pragul casei părinteşti şi am păşit peste multe praguri străine; unele din ele mi-au zdrelit genunchii, altele – sufletul.

Am cunoscut “pragul durerii”, ca să mă cheme astăzi … Mama, dar nu ştiu ce înseamnă “pragul unei trăiri”. Până unde … te poate “năduşi” o emoţie şi cât poţi răbda o fericire numai de tine ştiută?!

Cuvinte incomode…

duminică, 12 ianuarie, 2014

Azi miros a ars; a hârtie  arsă şi a cuvinte care se sting necitite, nespuse, incomode.

Mi-am amintit de o oarecare zi când mă trezi un nu-ştiu-cine; cu o pană. De neuitat senzaţia. Interesant e că nu-mi amintesc când s-a întâmplat, nu-mi amintesc cine mă trezi aşa, dar îmi amintesc senzaţia dureroasă de “neatingere” şi totodată prezenţa unui zâmbet gâdilat.

Despre asta ar trebui să scriu.

Despre frumoase emoţii care trezesc şi altora aceleaşi senzaţii: de siguranţă, de “neatingere” şi totuşi… Prezenţă.