august, 2013

Jurnal Banal

luni, 12 august, 2013

Căutam ceva printre rafturile cu cărţi ale mamei ceva.

Nu ştiam sigur ce vreau să citesc, dar de fiecare dată când mergeam la ei, frunzăream prin bibliotecă o  duzină de cărţi pe care, fără nicio ruşine, le lăsam lângă pat a doua zi dimineaţa şi plecam spre Chişinău ca şi cum aşa şi ar fi fost normal. Trecu ceva vreme până să observ că nu e bine ce fac… şi că această dorinţă de citanie a mea, îi dă mamei “front” suplimentar de lucru. Aşa că până aseară, mă limitam la maxim două cărţi, ceea ce ar însemna că … urmează să povestesc despre cum am ajuns în sfârşit să fiu aproape un copil cuminte şi cum merg acasă la ai mei şi citesc dintr-o singură carte.

Da nu despre asta am vrut să spun: ceea ce m-a surprins până şi pe mine e că din şirurile de cărţi ordonate după autori, epoci, curente şi a.m.d., am ajuns să iau de la raft Fănuş Neagu  şi “Îngerul  (lui ce) a strigat.”

Nu-mi plăcu atunci când o avui drept lectură obligatorie la facultate, dar, cum fu obligatorile, o dusei la capăt (cu chiu cu vai).

Astăzi, tre să spun că sunt confuză… despre cum şi de ce, un pic mai încolo, când o voi închide.

p.s. Ouleaţă, Che Andrei şi Căpălău, nu mă lasă să dorm. Mânca-i-ar …