iulie, 2012

Inima e pusă pe silence…

luni, 30 iulie, 2012

În tăcerile mele e vinovată … tăcerea. Ea s-a instalat atât de confirtabil în mintea mea, încât încet-încet, a pus pe silence toate cuvintele. M-am mai învârtit eu, m-am mai sucit, dar până la urmă – am cedat.

**

Astăzi m-am trezit cu o senzaţie acută de „suprasaturaţie”; să fie de la tăcere sau de la muţenie. Mi se pare că nu e una şi aceeaşi, dar vreau să fac altceva decât să analizez acum, sau să dau explicaţii. Tre să pornesc de la „a vrea”…

**

Oare vreau? Oare mai vreau? Oare mai trebuie să vreau ca să … am?!

**

1. Vreau … multe albume şi multe fotografii tipărite, din toate călătoriile.

Să le aranjez frumos, cu răbdare şi grijă ca şi cum aş mai călători vreodată. Trebuie să am în vedere că mergi o singură

dată … într-un singur loc … . Restul sunt amintiri. Reveniri. Da, cred că vreau să las şi nişte însemnări; despre răceala din oase a Peterburgului, despre cât de deosebit e Frankfurt-ul dimineaţa la 7.00 şi câtă căldură poţi sorbi dintr-o ceaţă de Como… p.s.Să las câteva însemnări.


2. Vreau apă, multă apă. Atâta cât să mă ajute să înot.

Să învăţ să înot.

Aşa şi nu am apucat să învăţ.

Poate am ajuns prea rar la “apă”, sau poate frica stă pitită – vreau.

Şi trebuie.

Aşa se vor mai spăla câteva amintiri.

p.s. Curăţenie generală!


3. Vreau aer, munte, un lac cu apă rece şi schimbătoare la faţă, neprimitoare când plouă (apa) şi limpede,

… şi încă o lună în care să tacă totul în mine: şi gândurile, tot!


4. Vreau să construiesc. O casă.

Asta e cea mai mare dorinţă a mea.

Asta mi-ar face bine: să mă vânzolesc cu meşterii şi cu dirigintele de „şantier”.

Să merg după cuie, şi nisip, şi multe altele.

Vreau să construiesc. O casă. Să am şi eu UN  „acasă”.


5. Vreau să trăiesc câteva luni departe de casă: eu cu Did. Să recuperăm vremea aia care se numeşte … „mama e la muncă..”. Lago di Garda ar fi minunat, sau Como… Macar o lună. Aş citi poveşti, ne-am plimba prin ploaie, am cumpăra castane… şi am privi apa. Ea duce totul, sau poate totul se duce pe apă. Tu cum crezi?!
6. Mai am un vis; să îmi fie cada în faţa şemineului.
7. Vreau să ma ocup de antichităţi. În plac târgurile de vechituri şi parcă încep să disting „secolii” prin clituri de prăfuieli… şi de aici mă duc spre alt „vreau”
8. Vreau să rămân singură anumite ore în biblioteca mea;

îmi place să aranjez cărţile, să le deschid pe fiecare în parte,

să le dosesc pe cele la care ţin şi să îmi fac alte liste de lecturi.

De fiecare pierd creionul când fac curat în biblioteca mea…

şi râmân cu puţine cărţi pe listă… şi mai puţine, citite într-un final.

Tristă e maturitatea „fragedă” pentru lecturi şi nu prea prielnică.

9. Mai vreau să mă apuc de colecţionat ceşti pentru „ceaiul de la ora 5”. E mult mai bun când îl sorb dintr-o ceaşcă frumoasă. Urăsc „cănile”.
10. Vreau să plouă. Mult a deznădejde… a gălăgie… curat. Vreau să plouă.

Astăzi nu enervăm bărbaţii…

vineri, 20 iulie, 2012

Azi nu ne evervăm bărbaţii.Ai îi lăsăm singur să mearga după lapte… sau in parc cu fetita sa o plimbe…. continuarea .. prin mine.

„Amintirile sunt fugare, ca haimanalele…”

joi, 19 iulie, 2012

Astăzi…. amintirile ne ţin “de foame”

De ziua ta… E. Cioclea

luni, 16 iulie, 2012

Puţin mai fericit azi decît mîine,
pic în oraş ca dintr-un pod cu fîn.
Exact la ţanc
cînd ţie ţi-i mai bine
şi nu te-aştepţi
c-aş îndrăzni
să vin.
De ziua ta.
Halal de timp şi spaţiu,
Cum ne-a mai adunat şi găvozdit!
Să nu mă-ncurci, iubito, cu Horaţiu,
măcar de-aceea că-s
mai zăpăcit.
De ziua ta,
deci ce-ţi doresc eu ţie?
Sînt lefter, nu, n-am să te bat cu flori,
Ia-ţi grija! poartă-ţi boiu-n veselie
cei douăştrei de ani,
conchistadori.
Septembrie să-ţi cadă pe fereastră
cu-adolescenţi îndrăgostiţi şi blegi,
fă răcituri din Pasărea Măiastră
şi-mparte-i rînza, drept,
printre colegi.
Eu îţi doresc să nu te ieie vîntul
din orice parte mîine ar sufla,
să nu te doară niciodată gîtul,
o replică să ai
şi-o voce-a ta.
Nu neapărat să te gîndeşti la mine -
chit că pe lume nu-i doar Eugen,
deşi mi-ar mai plăcea să mor cu tine
pe-o insulă-n Pacific,
ca Gauguin.
Eu îţi doresc
să-ţi crească părul lung,
să ţi-l desfac pe sîni, pe şold, cu dinţii,
ca un frizer de sentimente, ciung,
din rîs cu limba
să-ţi culeg
arginţii.
Regină fii,
dar nu scuipa-n pioni -
tot ei îţi torn profilul pe monede.
Ah, de-aş avea vreo patru luizoni
să-mi cumpăr pîine, brînză
şi şosete.
Eu îţi doresc,
chiar de nu ştiu ce vrei,
să-ţi iasă pasienţa. Pirpiriu,
în cinstea ta voi şterge-o şi din rai
şi-am să descarc
vagoane
de rachiu.
În cinstea ta
azi intr-un sărbători.
Am jumulit cuvinte şi te strig.
Cocorii pleacă. Toamna e cu ciori.
Îmbracă-te mai gros.
Se face
frig.

Gheorghe Tomozei “Biblioteci fericite”

sâmbătă, 7 iulie, 2012

Si eu va spun ca am vazut … biblioteci fericite
cu turnuri de carti rasarinde
din mlastini de covoare
cu ogive închipuind uriasi crini amnezici,
cu tâmple de icoane.
Halebarde pazeau stranele de lemn
lustruite de barbi întelepte. Firidele
erau pline cu sextante si lunete astrale
iar îmbracaturile vechilor tomuri
înca mai duhneau a sânge animal
bine încopciate în buloane de-argint
si în broboanele pietrelor rare.

Am vazut biblioteci fericite
cu carti din care crestea iarba,
carti de apa, de piatra si nafta,
carti volatile si carnivore, carti
din care ieseau locomobile si
ghilotine, carti în care Romeo si Iulia
chiar se iubeau tavalind cinstitele,
uriase in-folii, carti-arce
pline de lighioane (girafe-ntre ele)
carti bolnave cu teribile rani putrefaote
si carti tamada.

Carti în care e frig, în care ninge,
în care se surpa cascade
carti ghiftuite cu cadavre de cai,
prazi de razboaie si imperatori,
carti scrise de îngeri pe cartilagii florale,
cartile tiranilor, cu litere împuscate
si, grozavie! carti scrise chiar de poeti
ba, înca si mai mult, scrise cu poeti
(trupuri mumificate, miniaturizate
de vraci niponi si aduse la proportiile
lacustei; strivite-apoi printr-un tertip
al tipografilor-calai dintr-un alt veac,
cel viitor), carti friabile, gata sa se rupa
la cel mai mic pipait, împarosate,
cu genele câte ramân în ipsosul cald
la facerea mastii mortuare (vezi Eminovici M.),
pline de alge strivite si ieftine cerneluri.

Exista si asemenea carti în ospiciile
bibliotecilor fericite; cu pielea copertilor
toata numai fisuri, numai riduri si cearcane,
cu transpiratie de mahorca statuta,
carti îmbracate în coji de pâine
si-n mâl fecundat de insecte vorace.

Adesea ele sunt tiparite în sticla vulgara
si se vede prin ele si-atinse se sparg;
alteori sunt tiparite pe ploaie
ori pe caramizi de pamânt. Poetii
încep prin a scrie cu mormintele lor
si sfârsesc înainte de propria nastere,
nevazuti, nestiuti. Ei îsi manânca tomurile
de le e foame, de le e sete îsi beau scrisa,
cu cartile lor fac copii, cu ele se-mbraca
stârnind dezgust si mirare în
bibliotecile fericite..

În bibliotecile în care cartea de gresie
întrece pretul cartii de smarald iar cartea
de salcie desfide cartea-lotus.

Eu am vazut biblioteci fericite.