aprilie, 2011

Cînd (F)emeile sunt (F)ine şi (F)irave … Sanda Filat

joi, 14 aprilie, 2011

Frumoasă, fină şi feminină, şi deschisă, şi caldă. Uşoară şi grăbită..  Am atîtea să vă povestesc despre ea şi sunt atît de mîndră că a fost la mine în ospeţie, încît abia aştept să iasă emisiunea. Nu am reuşit să vorbim despre tot cît aş fi vrut, dar ştiu sigur că am să o mai rog să vină. Am ce să aud, să iau, să prind din zbor. Tare dragă…..

Să fii util, înseamnă să zbori …

miercuri, 13 aprilie, 2011

“Casa Romani”. în curînd un proiect la care lucrez de multă vreme, un vis de-al meu în în care lungi am crezut numai eu, am vorbit cu mine numai eu; am cerut sfaturi de la mine (pe altcineva nu interesa … şi foarte bine!), şi, în sfîrşit – s-a întîmplat. Vin acolo în fiecare dimineaţă, am lăsat din mine în orice centimentru, am dormit acolo nopţi multe şi am băut ceaiuri reci pentru că nu puteam să mă opresc… şi în sfîrşit, am primit primii oaspeţi.

Un proiect în proiect: “Oameni şi destine”, emisiunea de la Noroc TV care va ieşi curînd.

Două săptămîni la rînd am dormit pe apucate, am zîmbit

pe apucate (de mîncat nu mai zic nimic; nu contează). Contează că ceva nu-mi ieşea mie la socoteală.

Mi-a zis odată un om: “Tu nu eşti prioritatea mea!”

şi am rămas zdrobită de un “gard” imaginar din beton. Acum cîteva zile, am mai cunoscut un om (pe care credeam că-l cunosc de prea mulţi ani) şi am înţeles în acel moment că nu e nimic rău în a spune:

“Tu nu eşti prioritatea mea!”….

De ce?! Pentru că nu văd nimic straniu în a spune acest lucru; fie că e adevărat, fie ca să doară, fie că tre săă mergi la “cretinolog” sau fie că pur şi simplu asta simţi.

Nu mintiţi! Spuneţi ceea ce simţiti! Numai aşa te mişti înainte şi evoluezi. Ideea asta mi-a lăsat-o femeia pe care foarte mult o admir, deşi nu prea are timp în ultima vreme să ne bem cafeaua – Loretta Handrabura. Sunt

puţine femeile care-mi sunt drag

i cu adevărat; ea face parte din lista oamenilor cărora poţi să te confesezi, pentru că în EA rămîne. Superbă! Intelectuală! Deschisă şi super femeie.

Povestea ei o veţi cunoaşte în scurt timp la “Oameni şi destine”, numai la Noroc TV.

Apoi, am avut-o pe D-na Filat. Mignonă, zîmbitoare, grăbită şi dezarmant de sinceră. Spirituală şi geamăn adevărat; te electrocutează pur şi simplu. Răbdare, merită! Oamenii aceştia merită. (despre D-na Filat – mîine)

Îţi dau cîteva flash-uri, aşa ca să nu înnebunesc şi eu de nerăbdare şi să vă capăt şi pe voi. ;)

Vă cuprind şi vă spun: “Voi sunteţi prioritatea mea!” Voi, cei care veniţi la capătul acestei nopţi că să-mi lăsaţi cîte un cuvînt: “Frumos…”.

Sunt vie şi da, recunosc, aştept. Îmi plac comentariile şi le aştept. Mai ales pe cele “aşteptate” care, nici verbal, nu au ajuns niciodată.

Zarurile au fost aruncate!

miercuri, 13 aprilie, 2011
YouTube previzualizare imagini

Se poate şi aşa dacă altfel nu se mai poate …

marți, 12 aprilie, 2011

Visam demult să ajung acolo unde timpul îţi ciuguleşte din palmă şi am ajuns. Mă refăcusem. Îmi veni bine, aşa, ca mănuşa…. (ce stupizenie de metaforă am mai tras…)

Lago di Garda…. am pornit de atîtea ori să scriu despre locul ăsta, apoi am lăsat şi m-am apucat de Elveţia, apoi am scris cîteva rînduri despre San Marino şi noaptea aia, incredibila noapte în care un deal din poveste m-a ajutat să respir atît de adînc, m-a împins să-mi scriu visul(cel mai mare! deşi nu e bună comparaţia) pe zidul castelului care pur şi simplu m-a fascinat, dar de fiecare dată, emoţiile au fost mult mai putenice decît imaginile întipărite în mintea mea.

Şi apoi, observaţiile mele erau atît de subiective, atît de ale mele, încît mi-am zis că ar fi bine dacă aş lăsa timpul să aşeze cîteva luni peste amintirile mele, să le certifice, să le adune. Şi am scris în inima mea multe rînduri şi am trimis într-acolo multe scrisori, şi am visat multe nopţi întregi şi m-am rugat săptămîni … şi am făcut multe scenarii.

Am revizuit tot ce am vizitat: locul unde a fost prins Mussolini alături de Clara Petacci (iubita lui, pînă la moarte!); bine, nu chiar Dongo, dar am trăit ceva incredibil pentru un om (nu mai zic de romantica din mine şi destinaţiile ăsteia “de vis”) cînd îmi sorbeam cafeaua cu mult lapte pe malul lacului Como, m-am emoţionat cînd am realizat că mă trezesc dimineaţa, şi, după geam se întinde o altfel de ceaţă: nu era în suflet, era pe suprafaţa lacului Lugano, era ceaţa unei altfel de Elveţii; ea chiar mă primea şi, îmi era confortabil.

Apoi, …. apoi atîtea au fost.

p.s. Mă duc într-acolo, să las timpul să-mi ciugulească din palmă …. să las ceaţa şi să înnoiesc acel jurămînt pe care l-am făcut pe unul din pereţii cetăţii din San Marino. Mă duc.

Copii, azi, pentru acasă …. verbul. Prezentul continuu…

duminică, 10 aprilie, 2011


Tac …

Pe an ce trece tot mai dese sunt tăcerile şi mai zgîrcite cuvintele pe care vreau să le las să hoinărească fără sens prin capul celor străini.

Simt…

Pe an ce trece tot mai greu trec peste pierderi, peste “săgeţi trădătoare” plimbîndu-se (туда-сюда) prin coloana vertebrală (coloana mă ţine pe verticală, mămucă!) şi mult mai uşor renunţ la pasagerii cărora le-a expirat biletul “de excursie” prin viaţa mea.

Trec…

tot mai repede zilele anilor mei şi, cu mai multă înverşunare, încerc să nu le pierd aiurea.

Pot…

Pe an ce trece, cu mai multă îngăduinţă să păşesc (să-mi bag piciorul în … !) peste înfrîngeri şi tot mai rar ma ambiţionez să cred că vremea … e singurul Justiţiar care semnează sentinţa.

Încerc …

tot mai rar, pe an ce trece, să cred în cei care mă întreabă “prin corespondenţă” cum îmi merg treburile în timp ce îmi încurcă iţele şi îmi calcă constant pe “coadă” (asta ca să nu se înţeleagă că sunt atît de “fragilă”! Pe dracu!).

Fac ….

din ce în ce mai des curăţenie în carnetul meu vechi, cu numere de telefon “valoroase” ce s-au devalorizat (pe bune!) de-a lungul anilor (şi aici nu mă refer la fotolii ministeriale).

Ofer …

pe an ce trece tot mai multă vreme celor pe care-i iubesc (atît de puţini!) şi tot mai puţină importanţă celor care vor să mă înghită într-o lingură de apă.

Cred ca … încă mai cred.

În ceea ce înseamnă predestinaţie …. şi, în ceea ce nu mai vreau să Creadă Alţii că Eu mai Cred.

Soficuţa încă mă aşteaptă.