aprilie, 2011

Tot mă întreb… “Ce faci, femeie, că mi-i dor!”

joi, 28 aprilie, 2011

Am intrat întîmplător la ea. Nu era acasă în ziua ceea. Mi-am zis că aş vrea să-i fiu cuscră, dar mai mult, aş vrea să pot să spun că o cunosc, dar nu e aşa. Adică o cunosc, parcă, doar că din “viaţa” ei pe care mi-o poate oferi. De cînd am cunoscut-o am vrut să fac acest lucru: să tot fac trimiteri la articolele care îmi plac; cred că şi blogul mi l-am făcut ;) ca să scriu ca ea (glumesc, trebuie să scriu ca mine ;) ), iar, cînd am văzut că unele fraze îmi ies chiar “bunişoare”, mi-am zis că într-o zi … am să fiu şi eu aşa. Citită (încă nu a venit, ce-i drept, ziua ceea).0

Ce vreau să spun e că mie îmi sunt dragi:

1. oamenii talentaţi

2. băgăreţi (cu “ne-” înainte)

3. fandosiţi (cu “ne-” înainte)

4. tăcuţi, atunci cînd vreau să tac …

5. şi cei … care îmi sunt dragi pentru că aşa vrea Dumnezeu.

Păi, vedeţi neavoastre, am eu o listă de oameni care îmi sunt dragi pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Simplu!

Cred că mă repet: fata asta (femeie e mai bine, cred), e fata mamei ei, profesoară. Nu o cunosc, pe crucea mea (că grea e de la o vreme). Nu o plăceam la început, Doamne, deloc. În primul rînd, pentru că era din cale afară de talentată (şi aici nu mă fandosesc că nu sunt din cei care trimit sms ca să se ridice în “top” la radio ;) ). Nu e sora iubitului meu şi-i fac avansuri, nu e educatoare la grădiniţă şi n-o să-mi ia odrasla. Nu e fan “Indiana” şi nu o să-mi facă invitaţie la ea acasă, dar aşa de tare mă enerva uneori, că-mi venea să-i dau palme. Mai ales cînd nu scria. Mă termina psihic.

O ocăram, Doamne, să fi ştiut mama ei cît de des şi cît de tare o ocăram … precis că mă pletuia.

“Ce, tre să fi avut tu maaaare treabă azi dacă nu ai găsit timp să scrii vreo două cuvinţele…” sau “Mai ai să umbli handra prin Bruxelles ville. Poate te aciuiezi şi sclipuieşti ceva pentru amiază…” şi tot aşa … Şi uneori îmi părea că toată lumea tre să citească ce scrie (sincer, zic şi eu ca proasta, da aşa simt, aşa scriu).

Şi … tare vroiam uneori să o întîlnesc şi să o întreb: “Ce, intri în mintea mea noaptea, cotrpbăieşti ca o hoaţă, ambalezi şi legi o fundă galbenă – şi gata, ai scris ceva nou…. da dacă mă duc şi te dau în judecată?! Că şi eu am vrut despre asta să scriu. De ce nu ai scris ieri, sau luna trecută? De ce anume azi cînd mă pregăteam eu să scriu asta, te-a “fript” şi pe tine această temă, ai?!” Şi iată aşa trăim şi azi. Ea mi-i dragă: pentru că o umflă “remontul” cînd pleacă socrumic de acasă, că îi plac păpădiile din grădină mai mult decît toate drăcoveniile din lume, că îi vorbeşte copilului ei pre limba românească, nu cu “siu-siu-siu” (cum vreau aceşti părinţi ca să le vorbească odraslele pînă merg la şcoală?!). Koroce, mă alint.

Pentru că aşa fac cu cei dragi. Mă alint. Şi mi-i dragă. Şi gata. De azi înainte, deschid o sală de lectură cu articolele acestui om. (să nu o împingă Dumnezeu să se tundă că eu abia “ţîţîi” … tot aştept să mi se încîlcească pleata ca să mă tund “ceaunel”)

1. Femeii să îi spui …

p.s. Un studiu spune că cele mai rele soacre poartă numele de Margaret. Pe tine, cuscră, cum te cheamă?!

“…păcat că … le e permis să le cumpere”

joi, 28 aprilie, 2011

Niciodată nu am făcut acest lucru; nu pentru că nu aveam pe cine să citez, ci pentru că sunt “tolstolobik”, nu ştiam cum să fac acest lucru. Am tot încercat, dar nu mi-a reuşit… Asta e. Acum ceva vreme, am cunoscut un băiat extraordinar: talentat, fidel şi foarte inspirat. “Mi-a deschis” ochii la multe lucruri pe care alte femei le văd cu ochii deschişi, şi, mi-a dat cîteva lecţii despre cum se mai poate împrospăta blogul unui om “ocupat” cu alte gînduri şi priorităţi.

Şi, iată, s-a întîmplat. Azi vă recomand un articol de care sunt mîndră, fără cuvinte… fără regrete …

O femeie cît o sută …

marți, 26 aprilie, 2011
YouTube previzualizare imagini

Rară iubire …

luni, 25 aprilie, 2011

Am puţine filme la care ţin. De cele mai dese ori, mi-au fost recomandate. De cei care trăiesc în inima mea.

Momentul în care este întrebat: “Lost?!” … mă face mereu să tresar. Nu trebuie să ştii engleză, sau, mai bine zis, poţi învăţa engleza urmărindu-l.

Filmul ăsta e despre omenia pe care am dărîmat-o în noi, despre dragoste fără margini, fidelitate pînă la moarte şi dincolo de ea, şi … şi lacrimi care curg fără să te întrebe dacă au voie …

YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini

… şi plîng.

Da unde s-a “tusuit” Romeo cu Julietta?

sâmbătă, 23 aprilie, 2011

(castelul Juliettei – pe dreapta, în stînga, departe – departe, în cealaltă parte a satului, castelul lui Romeo. Recunosc, al lui Romeo, mi-a plăcut mai mult. Al Juliettei seamănă cu o cazarmă.)

Discuţie:

- Da unde s-au tusuit Romeo cu Julietta?

- Într-un castel de lîngă Vicenza. În Montecchio… în castelul Juliettei.

- Da ce caută balconul ei în Verona?

- Păi, au găsit italienii un balcon, l-au lustruit …. şi, gata povestea.

(discuţie în noaptea Învierii)

Hristos a Înviat!