martie, 2011

Da la tine a fost “8 Martie”?!

miercuri, 9 martie, 2011

La mine a fost 8 Martie si mi-a adus flori, baloane zburatoare si un asa de omenesc sentiment de fericire….. :) Multumesc mult, mamii. Multumesc mult, iubirea mea!

Între (i)e(ri) şi …. nu mai este….

luni, 7 martie, 2011

Zi cu soare…
Atit de mult l-am asteptat si parca m-a dezamagit, da nu cred ca intentionat. Se apropie “Ziua Proastelor”, tot el zis 8 martie (da nu cu rau, asa din drag de naivitate….) M-am asezat pe pervazul lat beam cafeaua si-mi parea ca e mai cald, dar cind am iesit, imi veni sa strig dupa el… Ma gindeam la acest 8 martie si ma lua asa, un rece din spate.
Nu-mi plac mie sarbatorile astea si gata. Nu stiu de ce, nu stiu de cind. Nu-mi plac si gata. Si nici nu ma straduiesc sa caut acum cuvinte care ar racori suflete arse si femei neiubite. Nu caut asemanari si nici nu fac comparatii.

Nu-mi plac sarbatorile. Nu le am si nu mi le doresc. Nu-s! Adica sunt, dar pleaca si….. bine fac.
Sarbatorile sunt cele care mi le fac eu, cu mina mea si incerc sa distrez si sa-mi bucur oamenii dragi. Iata al meu 8 martie. L-am trait cu anticipatie.
Acum, nu mai astept cu sufletul la gura diminetile astea care fac cozi la flori si apa in jurul ochilor. Mie imi plac sarbatorile mele. Atunci cind mi le va oferi cineva, imi vor place si astea din calendar…. Felicitari, dragele mele.

Prefata primaverii…

marți, 1 martie, 2011

Ce mai inseamna si ziua de 25 mai?! Acum multi ani, aceasta zi insemna “prefata” vacantei, sau ziua mea de nastere cind mama cumpara doua cutii de “Птичье молоко”. Le ascundea de fiecare data, numai ca eu eram talpa-iadului si imi mirosea, asa ca le scoteam si din gaura de sarpe. Sigur, pentru asta mama imi mai dadea cite un zdupac sau imi facea de vreo doha ori cioc-cioc in cap cu inelul ei de casatorie care cintarea un kil, cred.
Ce inseamna pentru mine Martisorul? M-am tot gindit ce ar trebui sa scriu, sau mai bine zis m-am gindit ce ar trebui sa simt …. Nu am gasit nimic care mi-ar crea acea dispozitie, de mai demult.
Acum multi ani, vreo 11, veneam pe 1 martie de la scoala cu pieptul plin de martisoare si cum citeva lalele virgine care se deschideau de la caldura din casa si care imi dadeau mie impresia ca bucataria mea ( acolo le puneam) e una din revistele alea glossy.
Eram frumoasa, intr-un halatel vechisor, dar care imi placea la nebunie si mai aveam niste papuci, adusi din Turcia, un turcoaz incarcat de biser multicolor, dar care nu stiu cum facea casa buna cu halatelul meu si, cind ieseam sa aduc apa ( da, nu aveam apa, traiam la sat!) toate femeile ii spuneau lui taica-meu: “Mai, Fiodor Ivanovici, tare gatita e fata asta a matale. Si la apa iese modita.” Si taica-meu se prefacea ca nu-l mira acest lucru si arunca o fraza, bine-cunoscuta familiei noastre … ” Ce iese din pisica, soareci prinde…”. Hai ca am apucat-o iar prin papusoaieste….( emotiile!!!)
Asadar… Martisoare si lalele… Da, erau frumoase si nu stiu cum daruite altfel. Le pastrez si acum. Am eu o cutie de la o pereche de cizme si cred ca de mai mult de 15 ani, cutia aia frumos si cu daruire imi pastreaza toate amintirile. Felicitarile de la elevii mei, scrisorile iubitilor si biletele de adio …. Da, vremea trece. Spun asta cu regret … si, nu regret. Atitea lucruri minunate mi s-au intimplat. Ma mira doar vremea care scade din intensitatea simturilor, le “nesimtzeste” oarecum, nu stiu cum sa-i zic.
Nu am cumparat martisoare de ani buni. Pentru ca mi-i dor de cele pe care mi le puneau copiii mei in piept si alegeau momentul cind sa se apropie si stiau ca daca mi le daruiesc chiar imediat ce intru in scoala, s-ar putea sa le scot, pentru ca nu-mi mai ramanea loc. Mi-i dor de concursul lor….. Cistiga martisorul acelui elev oe care-l purtam pina pe 31. Mi-i dor de zilele cind luam autobuzul spre Balti si inapoi….se facea cerc in jurul meu din parintii care, asemeni copiilor, isi recunosteau martisoarele.
Mi-i dor de vremea ” copilariei” mele cind abia de eram sigura de algoritmul analizei frazei, dar o predam cu atitaincrdere copiilor, de orele cind predam perfectul simplu … Ce frumos si nostimi eram toti. Mi-i dor de vremea in care Martisorul avea suflet si respira o luna intreaga. Mi-i dor de Martisoarele care aveam nume. Am rascolit azi prin martisoarele de demult si am gasit unul cu tot cu dedicatie:
” D-ei mele,
va rog, nu ma intrebati azi. Nu am citit ” Fratii Jderi”, dar v-am adus ghiocei de pe deal.”

Ma intreb unde o fi Mihaita, cel mai drag copil al meu din scoala, cel mai sufletist, cel mai apropiat inimii mele. Citeam la soacramica, acum ceva timp, despre un baietel sustinut de mama ei … si abia de am reusit sa ma retin, sa nu-i scriu acolo…..
Si eu! Si eu! … Si eu am pus piciorul in prag pentru Mihaita, si eu m-am certat cu unul din cumatrii parintilor mei care ma botezase si care ma minca de pe picioare la scoala: “Dupa Mihai plinge colonia pentru minori. Trebuie sa-l exmatriculam! Altfel, o sa stati impreuna cu el in colonie, Indiana Tudor!!!!!”. In anul dinaintea plecarii mele, dupa un consiliu, tin minte ca se facuse doar pentru a-l exmatricula pe Mihaita…. Ma enervasem atit de tare, incit nu gaseam cuvinte sa-i spun sefului-adjunct ceea ce cred eu despre decizia lui si, cum ai mei parinti stateau pititi, intr-o banca, m-am ridicat si am strigat: ” Mihai va fi exmatriculat … Только через мой труп!!!”. Ai mei si acum rid de mine…..
Vorba aia… “Мишку я отстояла…..”, iar cind am ajuns acasa, l-am gasit pe Mihai la mine acasa, despicindu-mi lemne…. :)
- Ce faci Mihai? Esti nebun?
- Am stat sub usa la scoala si am auzit. Cred ca vreti sa-mi suciti capul si…iaca am venit.

……. Din asemenea pui …. intotdeauna ies oameni.

Da, mi-i dor de vremurile celea. Si de martisoarele de atunci….
Ce inseamna Martisor pentru mine?! … Doar o prefata care imi schimba luna in calendar.