ianuarie, 2011

Noroc Media sărbătorește!!!!

miercuri, 12 ianuarie, 2011
YouTube previzualizare imagini

Recunoștință…

marți, 11 ianuarie, 2011

Mulțumesc mult pentru acest articol și pentru grija acestui portal. A fost una din surprizele lui Moș Crăciun.
E greu să postezi pe blog-ul meu lucruri despre mine, dar Nătălița, managerul meu “furios” ;) , crede că PR-ul e ”rupt din rai”.
Mulţumesc Cristinei Zavatin pentru revelaţia întîlnirii cu un Jurnalist, nu cu un Zvoner. Diferenţa e maaaare, plăcerea de nedescris. Ştia despre mine mai mult decît aş fi vrut :) .

…….

“Nu poartă oglindă în geantă, îl citeşte pe Baudelaire şi suferă când cineva vorbeşte de rău despre ea. De la tiza ei din roman a prins pasiunea, de la autoarea Georges Sand a luat ambiţia şi curajul. Este Indiana – femeia care spune „da” provocării şi „nu” pseudovalorii.”

Nume, muzică şi lectură

Că numele i se trage de la eroina din romanul omonim de Georges Sand, ştie oricine a citit revistele autohtone. Ceea ce ştiu mai puţin cititorii e faptul că şi-a început cariera abia după 26 de ani, având în spate o căsnicie şi în braţe un copil.

Istoria ei porneşte într-o mahala de lângă Bălţi, mai exact în satul Pîrliţa Bălţilor. „Părinţii mei erau profesori în şcoală, iar eu, după ce am prins toate buchiile, citeam incontinuu, era o mare pasiune mi-a rămas şi acum.”

În clasa a doua a mers la şcoala muzicală de la Bălţi. „Atunci s-a terminat copilaria mea. Mă trezeam dimineaţa şi veneam acasă seară pe întuneric. În schimb, sâmbăta şi duminica nu mă deranja nimeni, eu citeam.”

La un moment dat, un teribil accident a zguduit întreaga familie. Despre asta, Indiana nu vorbeşte foarte mult. „Când s-a stins fratele, aveam 18 ani. Nu-mi mai ardea de cântat, nici acum nu pot să cânt la pianul de acasă. Am încercat după 17 ani şi a durut”, mărturiseşte Indiana.

A urmat o căsnicie, un copil şi rutină… Până la un moment, când, la 26 ani, Indiana şi-a zis „gata, plec!”. „Nu mai eram de acolo, nu mă mai duceam cu plăcere la serviciu, aşa că mi-am luat copilul şi am venit la Chişinău.”

Un start târziu
Oare câte alte tinere femei au venit din provincie la Chişinău, câte n-au trecut şi ele prin experienţa „cuceririi capitalei”, cu tot ce înseamnă asta…

Pentru Indiana, schimbarea a însemnat un serviciu la radio şi încă unul la şcoală. Şi încă: chirie, lipsuri, despărţirea de părinţi şi de copil (dupa primele 2 luni, a fost nevoită să-l ducă pe băiatul său, Ovidiu, înapoi la părinţi).

În tot acest timp, unica motivaţie era să nu dezamăgească. „Trebuia să rămân la Chişinău, pentru că odată ce am venit nu puteam să mă întorc înapoi.”

Nu se lamentează de primii ani ai aflării sale la Chişinău, însă recunoaşte că experienţa a responsabilizat-o: „După asta, nu mai poţi trece pur şi simplu pe lângă un om care îţi cere ajutor.” Pe de altă parte, adaptarea i-a scos la iveală noi trăsături: „Poate am devenit şi mai rea, dar nu în sens de căţea, dar în a păstra ceea ce este al meu”, adaugă Indiana.

Anticipare din prima clipă
Muzica a intrat în viaţa ei repede, dar delicat ca o cucoană. La acest capitol, Indiana spune că a avut o presimţire, pe care astăzi o probează prin fapte.

„Eram la un concert de 27 august în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi eram împreună cu o elevă de-a mea. Privind la scenă, i-am zis: „Lily, îţi promit că la anul eu voi cânta între Natalia Barbu şi Ion Suruceanu.” Şi exact peste un an, aşa s-a şi întâmplat. Am şi acum filmările de la concert”, povesteşte zâmbind Indiana.

În viaţa reală, împlinirea „nebuniei” a însemnat o colaborare cu Andrei Sava şi înregistrarea primei piesei „Ultima iubire”, apoi încă două piese semnate de acelaşi compozitor.

A urmat apoi piesa cu Adrian Ursu „Drumul spre inima ta” şi colaborarea cu Georgeta Voinovan la piesa „Ultima oară”. Astfel, Indiana şi-a împlinit nu doar visul de a înregistra o piesă în studiou, dar a ajuns să cânte şi în PMAN, şi la Palatul Naţional.

Recuperarea esenţei de femeie
Între timp, Indiana şi-a adus băiatul lângă ea, s-a recăsătorit, iar viaţa particulară s-a refăcut, ca o dovadă în plus a zicalei „Norocul îl favorizează pe cel curajos”. Despre actualul soţ nu vrea să dea prea multe detalii, spunând doar că este un om cu capul bine circumvoluţionat şi pantofii bine lustruiţi.

Iar în viaţa de zi cu zi, Indiana este DJ şi prezentatoare la radio, pentru că de la microfon transmite emoţie; are un blog, pentru că scrisul este o pasiune şi cântă, pentru că acesta i-a fost visul.

Cristina Zavatin

sursa: http://pentruea.md

Didu-Dadu cu mama la SARE SI PIPER

luni, 10 ianuarie, 2011
YouTube previzualizare imagini
YouTube previzualizare imagini
YouTube previzualizare imagini
YouTube previzualizare imagini
YouTube previzualizare imagini
YouTube previzualizare imagini
YouTube previzualizare imagini

Pentru mamele visele cărora s-au spulberat mult prea devreme…

luni, 10 ianuarie, 2011
YouTube previzualizare imagini

p.s. Din fericire, copilăria mea a fost una fericită. Nu pot să vorbesc despre emoţii acum pentru că m-au răvăşit pur şi simplu şi mi-am amintit de lacrimile multor femei care de-a lungul vieţii lor nu au putut renunţa la viaţa lor, nu au putut să renunţe la copii, la ”ce va spune lumea…”.

La naiba, viaţa e una şi e atît de scurtă… copiii tăi merită o viaţă mai bună, prietenii tăi aşteaptă de la tine un zîmbet în plus…. Îndrazneşte să visezi, îndrazneşte să ai încredere în tine… Îndrăzneşte să crezi că undeva, dincolo de viaţa asta fără sens există un Altcineva, un om care va visa alături de tine, îţii va iubi fiecare zîmbet şi îţi va pune Universul la picioare, fier el şi mic.
Tu numai Îndrăzneşte!!!!
p.s. Acum mulţi ani eu am îndrăznit să fi puternică, să nu mai privesc înapoi. Şi aş face-o de multe ori dacă viaţa m-ar impune. Nu zboară numai cel care îşi ipotechează aripile pentru a putea îngenunchea mai uşor.
Păstrează-ţi aripile, oricine-ai fi şi Îndrăzneşte să Visezi. Viaţa e Una şi tu vii o singură dată ca să zbori şi de mai multe ori ca să îngenunchezi.

“Oh Mother”

Whoa, oh, yeah,

She was so young with such innocent eyes
She always dreamt of a fairytale life
And all the things that your money can’t buy
She thought that he was a wonderful guy
Then suddenly, things seemed to change
It was the moment she took on his name
He took his anger out on her face
She kept all of her pain locked away

Oh mother, we’re stronger
From all of the tears you have shed
Oh mother, don’t look back
Cause he’ll never hurt us again

So mother, I thank you
For all that you’ve done and still do
You got me, I got you
Together we always pull through
We always pull through
We always pull through
Oh mother, oh mother, oh mother

It was the day that he turned on his kids
That she knew she just had to leave him
So many voices inside of her head
Saying over and over and over,
“You deserve much more than this.”

She was so sick of believing the lies and trying to hide
Covering the cuts and bruises (cuts and bruises)
So tired of defending her life, she could have died
Fighting for the lives of her children

Oh mother, we’re stronger
From all of the tears you have shed (all of the tears you have shed)
Oh mother, don’t look back
Cause he’ll never hurt us again (he’ll never hurt us again)

So mother, I thank you (thank you)
For all that you’ve done and still do (still do)
You got me, I got you, (yeah you got me and I got you)
Together we always pull through.
We always pull through
We always pull through
Oh mother, oh mother, oh mother

All of your life you have spent
Burying hurt and regret
But mama, he’ll never touch us again

For everytime he tried to break you down
Just remember who’s still around
It’s over, and we’re stronger
And we’ll never have to go back again

Oh mother, we’re stronger
From all of the tears you have shed
Oh mother, don’t look back (oh mother don’t look back again)
Cause he’ll never hurt us again (cause he’ll never hurt us again)

So mother, I thank you (and I thank you for everything you’ve done)
For all that you’ve done and still do (together we always move on)
You got me, I got you, (you got me, I got you)
Together we always pull through (always pull through)
We always pull through
We always pull through

I love you mom

Plina de cuvinte…

vineri, 7 ianuarie, 2011

Sunt plină de cuvinte.

Inițial voiam să scriu despre cadouri, or, e Crăciunul. Sunt la mama și acest lucru m-a liniștit un pic. Supărată am fost, dar mi-a trecut.
Despre ce voiam să scriu?! Da, despre cadouri …
Cred că nu mai vreau …. las tema asta pentru Sf.Vasile …. :) oricum abia ”încep” sărbătorile, dar un ”P. S.” despre cadouri, tot am să pun, altfel, crap.

Toți copiii dorm demult. Cei cuminți. Eu nu am somn: pentru că nu sunt copil cuminte sau pentru că sunt certată cu el de cind “am fost împrumutată vieții de către moarte” (nu dau garanție pentru precizia citatului, nici nu-mi mai amintesc cine spunea). Îmi place să dorm diminețile, dar mi-i milă de noapte. Nu vreau să o las singură.
Încerc să mă gîndesc la ceva anume, poate chiar la perechea de chiloți pe care am primit-o azi în dar de la o amică ce tot mă chema disperată să miros clătitele pe care le înfuleca cu atîta plăcere, încît încercam să mă concentrez și să-mi amintesc cînd am mîncat ultima oară în ultimii 3 ani. Am un cuvînt preferat pentru asemenea situații: “ужасно!!!!”
Așadar, pe la 9 mă sculă din somn, pe nepusă-n masă o tipă pe care n-o văzusem de vreo doi ani. Nu i-am răspuns din prima (sunt totuși fată educată … și îmi erau caninii nespălați).
Pun de cafea …. Nu-i cafea. Caut moara – caută, îmi răspunde moara și se joacă cu mine ”de-a ascunsa…” În sfîrșit, încarc o linguriță de cafea în ibric și mă tolănesc să văd ce spune Pro TV-ul. La ei se gîtuiesc oamenii după aghiasmă. Boboteaza. Turbă cafeaua, și, de atîta soare cît am în suflet cînd văd plita încărcată de zaț, simt că mă ia o bucurie greu de controlat.
Zzzzrn… Băstinașa a absolvit cursul “Tupeu … ziua de Ajun” (s-ar cădea o virguliță) coroniță.
- Alo! … Nu prea. E o urgență?, o întreb.
- Vai, sigur. Nu ne-am văzut de-atîta timp.
- Ne întîlnim numaidecît, după sărbători.
- Nu. Trebuie să te văd azi!
- Azi nu pot. Mergem la părinți… Poate luni.
- Te rog. M-am întors de la Vienna și am ceva pentru tine de Crăciun. E așa de frumușel.
- Nu rabda?
- Nicidecum, mai ales că mîine e ziua mea și vreau să bem și un ceai.

Îmi pică fața; parcă nu am probleme, dar nu-mi amintesc să fie ziua ei.
Dupa o oră, sunt gata să explodez. Nu am inspirație, nu știu ce să-i iau, nu-mi mai amintesc ce îi place, ce pasiuni are, ce ar vrea să primească, dar e ziua omului mîine.
Într-un tîrziu mă agăț de fraza ei: “pe mine mă îmbunezi cu un Chanel”.
Cum și pe mine “riști” să mă îmbunezi cu un Chanel (deși asta am scris-o așa… pe mine mă îmbunezi cu “Un jardin sur le Nil”).
Îmi zic că e prea mult Chanel în ea … şi îi iau o carte, de cam 5 kile, despre viaţa şi tot ce a înconjurat-o pe Chanel.
… Ajung mai devreme şi răsfoiesc cu atîta jale …. Şi mă doare sufletul să mă despart, şi sunt bucuroasă că am găsit ceea ce îi va plăcea cu siguranţă, şi nu e atît de rău să te întîlneşti cu cineva despre care nu ai auzit mai nimic de tare multă vreme.
Comand un lapte cu miere, rog să ne aducă o felie de tort şi o lumînare cînd vine “colega” mea şi nu mai am răbdare să vină.

….. (va urma…)