decembrie, 2010

Scrisoare Moşului …

marți, 21 decembrie, 2010

Îmi veni un dor de muzică clasică. Îmi veni un dor de ceea ce nu am de multă vreme: vreme.

Pentru mine. Pentru “mine” din mine, pentru “pitica” din mine care vrea sa semneze cărţi poştale de Crăciun … ascultînd Sonata Kreutzer sau Clar de lună (Sonata Lunii).

Mi-i dor de anii în care îmi programam week-end-ul şi, asta însemna “batem în cuie”…

Astăzi mă programez la manichiură şi nu pot ajunge, mă pregătesc de 1 lună să ajung la mama şi nicidecum nu pot. Vreau să stau în şosete cu prietena mea la un compot de gutui şi nu apuc să ajung. Şosete am, maşină am, benzină am – nu am vreme.

Moşule, dacă asculţi şi maturi nebuni, obosiţi, struniţi de vreme şi ani, adu-mi de Crăciun un pic de vreme: să-i vopsesc părul mamei mele, să împărţim cele 30 de păpuşi cu soră-mea, să beau compot de gutui cu prietena mea, să-mi “cert de bine” copilul că are 8,64 la mate (prima oară-n viaţă!) …. şi să mă laud tuturor că are note super mari la engleză şi franceză, dar şi la istorie şi română….

Vreau vreme ca să calc cămăşi, să merg în voie, să dorm cîte 8 ore, să mă duc de Crăciun la fratele meu şi să-i spun cîte am le-am mai  trăit anul acesta. Vreau vreme ca să mă rog la Doamne-Doamne pentru tatăl meu şi pentru bărbatul vieţii mele.

Vreau vreme ca să îmi usuc părul aşa, aiurea, lătrînd la ai mei prin casă… Vreau să mă trezesc cu o căpiţă de fîn în cap şi să nu-mi frig limba cu cafeaua.

Vreau să mai citesc din Cioclea şi să trec la Gogol. Vreau să am vreme pentru florile mele, atît de urîte şi, atît de “ale mele”. Vreau să fac ordine în dulap (nu că ar fi dezordine), dar ….

Vreau să răscolesc prin cutiile cu cărţi…

Vreau să mă bucur în linişte de darul de la Moş Nicolae: un număr foarte rar, al unei reviste din 1935. Aşa şi nu am vreme pentru ea, iar în grabă nu vreau să-l răsfoiesc.

Vreau să merg la cumpărături şi să pierd ore în şir alegînd daruri pentru cei dragi….

Şi mai vreau o seară cu muuuuuuuulte lumînări,  1000 şi 1000 de vise, şi 1000 de dorinţe, şi 1000 de zimbete pentru cei care mi-au ţinut inima în mîini în vremi de nelinişte, şi 1000 de cîntece şi cărţi necitite, şi 1000 de nopţi nedormite pentru puii mei.

Moşule, nu vreau nimic. Vreme bună. Vreme…

Mamă,…

luni, 20 decembrie, 2010

doar cînd ni-i greu ne amintim de tine.

În zile bune toţi suntem străini.

Există şi-un confort al lipsei de ruşine

al celor smulşi

din rădăcini.

Există încă mame părăsite

în casa lor ca nişte chiriaşi,

sau la azil, cînd nu mai pot s-achite

poliţa unor fecioraşi.

N-am să-ţi alin durerea ca Vieru,

căci sunt mai aspru şi adesea rău,

dar simt cu vremea cum m-atacă gerul

şi mă-ncălzesc

parcă în rugul tău.

Ori duc la gura-ţi braţele cu care

am scormonit zăpada pe masiv

ca-nspre o mult prea blîndă lumînare

şi cel mai, cel mai gingaş

substantiv.

Să se topescă egoistu-n mine,

dă-mi, doamne, zilnic, cîte un vis urît

iar cînd nu-mi va ajunge-nţelepciune

limba să-mi stea

precum un os

în gît.
(Eugen Cioclea)

Două nume pe zăpadă…

sâmbătă, 18 decembrie, 2010
YouTube previzualizare imagini

Ieri am vorbit la Radio, azi … m-a sunat… :)

joi, 16 decembrie, 2010

Cînd îi aud vocea în receptor, zîmbesc …

Cît vorbim, zîmbesc …

După ce închid, zîmbesc …

Iurie Sadovnic, omul care a fost mereu alături, omul care primul îmi spune ”La Mulți Ani!” de ziua mea …

Tot el e cel care mă sună în sîmbătă Paștelui să mă întrebe dacă am ajuns acasă la părinți și îmi spine că e și el peste deal …

… zîmbesc … pentru că e Maaaare Omul și multă … iubirea Celui de Sus care mi l-a adus în faţă.

Nu uit niciodată să-i spun cît de mult înseamnă pentru mine, iar, cînd mă sună să-mi spună ”Indiana, m-am ținut de cuvînt. Numai ce am ieșit de la Radio Noroc. V-am adus piesa nouă….”, eu sunt de-a dreptul fericită.

LA MULȚI ANI!

Vă iubesc taaaaaare mult și abia aștept să o văd pe prințesa care vă strigă din urmă: ”Bunelu…. bunelu….”

Eu vă mulțumesc că existați!

YouTube previzualizare imagini

Gîndul zilei…

miercuri, 15 decembrie, 2010

Este mai uşor să vorbeşti despre zei decît despre oameni. (Platon)