noiembrie, 2010

Venezia sub apă…

miercuri, 24 noiembrie, 2010

 

…..

vineri, 19 noiembrie, 2010

Romanţă policromă…. acum cîţiva ani… :)

marți, 16 noiembrie, 2010

Vremea trece, Minulescu a rămas în sufletul meu… :)

YouTube previzualizare imagini

Ce fac două surori în week-end sau sîngele apă nu se face….

luni, 15 noiembrie, 2010

O plimbare prin parc (cu folos :) ), o aventură … fără shopping la Moll (doar așa, cîteva titluri de carte, printre care și una despre Edith Piaf), o durere de cap a Otiliei, o dispoziție super tare (a mea), o invitație la “mici” și creveți din partea Omului și a Fiului, un refuz din partea noastră (apucasem să luăm pizza, dar nu prea bună), un film bun cu patru prietene nebune în “Sex in the sity”, încă un film, “Leopardul”, în momentele în care scriu … şi un week-end foarte plin. (asta am scris aseară…)

Ce fac două surori …. după o săptămînă în care nu s-au văzut?! Se îmbrățilează, nu se satură să se uite una la alta (cel puțin aia mare) și petrec timpul împreună.

p.s. Eu am pornit să scriu aseară. Lîngă mine fosăia sora mea, Otilia. Are 16 ani. Simţeam că gata-gata…. adoarme, dar parcă nu voiam să se ducă dincolo. Venise de dimineată, mă aşteptase cuminte acasă.. şi acum, cînd îi simţeam răsuflarea alături, îmi aminti de fratele meu. Nu ştiu de ce. Mă strădui să nu-mi pun întrebări la care nu am răspuns, dar aseară îmi veni un nod. Mă gîndesc cum ar fi fost să petrecem în trei. Cum?!

Ştii de ce scriu?! Pentru că aşa sunt eu aiurită. Am o reală plăcere, căpiez pur şi simplu dacă pot să-i fac o bucurie.

Sora mea e mult mai apropiată de fiul meu, pentru că între ei e o diferenţă de 1 an, 1lună şi 16 zile… Au crescut împreună… nu i-am văzut niciodată să se certe, pe şuşotite…. se înţeleg din priviri, vrbesc de cîteva ori pe zi la telefon, au secrete…

Spuneam că între ei e diferenţă de 1 an, 1 lună şi 16 zile …. între mine şi sora mea e  o diferenţă de 19 ani 3 luni şi 23 de zile…. şi mereu îmi spuneam că ea, e mai mult fiica mea decît sora mea. Ce pot să vorbesc eu cu sora mea dacă e de o virstă cu fiul meu?! Din fericire, lucrurile s-au rezolvat mult mai înainte ca ea să împlinească 16 ani… Rezervată în emoţii, rară la “te iubesc”, mi-a umplut viaţa de atîta dragoste, încît uneori vreau să o iau la pupat… :) , da aşa de tare… .

Prostii, da?! Da cine vorbeşte despre oamenii lui dragi fără să lase să se strecoare şi o prostie… Ieri, am rămas doar noi două. Am stat muuultă vreme împreună. Ne-am poreclit şi ne-am stropit cu apă… am rîs pînă ne-au luat crampele musculare, am bîrfit şi ne-am nebunit ca doi copii de grădiniţă. Ne-am plimbat prin parc şi am făcut poze… şi eram mîndră de ea… atît de tare, încît îmi venea să opresc fiecare trecător ca să-i arăt ce soră am.  Ne-am ţinut de mînă şi te-am tăvălit prin frunze. Ne-am făcut confidenţe… (ne-am spus secrete) şi ne-am promis să nu ne lăsăm niciodată la greu.

Am întrebat-o dacă are nevoie de ceva, dacă vrea să mergem la shopping şi mi-a zis, ca o fecioară adevărată: Nooooo! Doamne fereşte! Ce să-mi trebuiască?! Dacă eu nu am ce-mi trebuie… apoi ce să zicem … Nooooo, nu-mi trebuie nimic.

După vreo 10 minute, îi zic:

- Tilea – Oltea – Oltiţă… tu sigur nu vrei nimic?!

- Nu, am tot. Nu am nevoie de nimic.

- Tu, te rog, zi-mi. Nu mă fă să ghicesc… Eu doar am să îmbătrînesc… şi am să-mi amintesc de zilele astea şi despre faptul că nu-mi ziceai niciodată că-ţi trebi ceva.. şi poate, atunci, am să vreau să-mi aduci.. ceva, dar nu am să îndrăznesc să-ţ cer… :)

…. a rîs cu poftă. Muuult, apoi, într-un tîrziu, a venit şi replica iniştitoare: Nu retrăi. Am să ghicesc… ce-ţi trebuie.

… am rîs şi eu, cu aceeaşi poftă. Am dus-o la gară şi peste vreun sfert de oră… mi s-a aşezat pe suflet un gol… din alea care nu-ţi dau voie să faci nimic bun, calitativ. M-am dus la radio, am imprmat căteva rubrici, dar lucrul – nu prea mergea. Îmi lipsea.   

Pînă sîmbătă îmi va lipsi. Mult de tot.

Şi vreau aici să-i mulţumesc. Pentru că este în viaţa mea. E maaaare lucru să ai o soră şi e maaaare lucru să laşi totul şi să petreci un week-end numai cu ea.

Oti-Oti, te iubesc, şopârlă. A, da, nu-ţi prea place să-ţi zic şopîrlă….

Da…. salamandră-ţi place?! (ca-i tot acolo)

… ne vedem pe skype

sâmbătă, 13 noiembrie, 2010

Mai vino seară pe la noi, prin skype, Ionele, … .

Vineri seara nu mă gîndesc decît la somnul de mîine dimineaţă, asta dacă nu se va găsi vreun suflet “caritabil” să mă trezească.

Am dat cu ochiul peste postul de aseară şi m-m curcit….(de la curcă, da?!), de fapt am vrut să scriu că m-am crucit de la atîtea litere scăpate… :) Mă gîndesc că nu ar strica să repar situaţia… apoi să văd cine cu cine se vede pe bune şi cine pe skype, sau facebook.

Trei dintre drujii mei, au fost de-acord să ne vedem, podrujtele … mi-au pus ultimatum: “Sau ne întîlnim la Moll, pentru că e seara reducerilor, de la 22.00 – 02.00, sau ne vedem pe skype…”.

Am ajuns pe la Moll pe la 20.10. “Porţile raiului de 10% – 20% – 50% – 70%”  se deschid la 22.00. Lume ca în cimitir de Blajini. Toţi vor pomană: “colac şi lumînare” din partea organizatorilor care muncesc de zor asupra preţurilor…. Am intrat pe la Diverta, într-un galop, aşa ca să nu mă “prindă” omul pe-acolo, apoi am coborît repejor să văd dacă au adus gutui la alimentara aia de 2 ha.

Gutui nu erau, podrujtele nu ajunseseră, aşa că am deconectat ruşinată telefoanele mobile (pînă luni) ca să nu mă scoată Camelia din casă şi am intrat repejor să-mi fac plinul în drum spre casă.

Ascult o piesă tare frumoasă… şi mă gîndesc la ceea ce vreau să spun; de fapt, nu ştiu dacă pot spune ceva foarte coerent.

Dacă m-ar întreba cineva cînd am văzut-o ultima oară pe Camelia, aş spune că zilele astea. Într-adevăr, o văd aproape zilnic pe skype, vorbim zilnic pe facebook, ne dăm mesaje…. ne auzim la telefon, dar dacă ar fi să-mi amintesc cînd ultima oară am văzut-o aşa, în carne şi oase … aş spune, fără să ezit: de ziua ei – pe 25 aprilie.

Şi nu ştiu ce să zic acum: parcă ne vedem totuşi, dar …. Azi nu mai vreau să vorbesc la tema asta. Iniţial, credeam că va ieşi ceva tare haios, dar cam greu mi s-a aşezat subiectul ăsta pe suflet.