octombrie, 2010

Acum un an…

duminică, 31 octombrie, 2010
YouTube previzualizare imagini

ieseam de la curatatorie.. incercam sa bag in geamantan toate hainele.. si nu aveam rabdare sa se faca dimineata. Zburam spre Roma. Pentru prima oara in viata.

Azi, dupa un an, numai ce am iesit de la curatatorie.. si nicidecum nu ma pot impune sa-mi burdusesc… geamantanul cu haine. Am bilet spre Istambul, iar de acolo spre …  Abu Dhabi. Cinci zile de vis, ca sa nu treaca ziua de nastere a fiului meu in tara… si nu pot sa ma misc din loc. Nu am putere sa ies din tara, desi stiu ca am sa o fac pe prietena mea sa sufere, desi stiu ca ma asteapta atit si mi-a organizat cu toata dragostea aceasta calatorie.

Andriutza, eu promit sa vin la tine altadata. Promit sa ma prajesc alaturi de tine la soare. Promit sa-ti raspund cu toata dragostea si, mai promit sa nu te dezamagesc niciodata.

Uite, asa, cum fac copiii. :)

Da, azi, astept cu nerabdare sa se faca 1 noiembrie, apoi 2…. apoi 3… si sa-mi amintesc cu drag, cum acum un an, hoinaream cu alta prietena de-a mea, care nu m-a lasat singura la Roma de ziua de nastere a fiului meu si a venit de la Frankfurt sa bem o cafea impreuna.

Imi amintesc cum rideam in hohot si clocotea… tot orasul de risul a doua nebune… Imi amintesc cu drag cum am facut kilometri intregi in speranta ca vom gasi, dupa miezul noptii, vreun restaurant … (de fapt, cautam o toaleta…)… si cum, dupa ore de cautari, am gasit un loc dosit intr-unul din parcurile Romei (da nu va spunem care ca o sa rideti tare… :) ).

Uite-asa…

Azi, pentru ca inca nu s-a facut 1 noiembrie, vreau sa te cuprind si sa-ti multumesc din suflet ca existi.

Umblu prin toamnă iar prin mine trec atîtea suflete…

marți, 26 octombrie, 2010
Ador perioada asta.  Am vorbit de atîtea ori despre ea… E atît de învechit subiectul, încît nici nu mai știu dacă am cuvinte pentru a le nenoroci între cîteva rînduri ce oricum se vor pierde între frunze multe.
Umblu prin toamna asta din casă în casă, sa aduc bucurie, dar simt că „un cineva„ dă tîrcoale casei mele. 
Vrea  să o spulbere…
Umblu prin toamnă și simt că e o alta, că nu-mi vine bine, nu mi se potrivește fasonul… nu mai știu cum să zic.  
E alta toamna pe care o văd; grăbită, vorbalniță și străină. Dacă o chem - nu-mi răspunde, îi caut privirea, se preface că nu mă recunoaște.
Sau poate  mă recunoaște, dar nu-i mai sunt la fel de dragă.  
Mi se face trist nu știu cum și parcă oleacă frig…. Mă învelesc în aburii ce ies din pamînturi și mă încălzesc de la flacăra unui opaiț aprins la o fereastră ce nu-mi aparține…
Umblu prin toamna asta ca printr-un supermarket și simt miros de gutui: proaspete, grele, frumoase, ce-și trăiesc scurta viață, de obraz galben, pălit … după geamuri îmbrățișate de draperii brodate gobelen cu trandafiri mici.
Eu umblu prin toamnă, iar prin mine trec atîtea suflete… Unele se încălzesc și se duc mai departe, altele caută să vadă dacă mai am pe stoc și iubire… unele pur și simplu se ascund de ploaie și toamnă. Rămîn în mine, la iernat, ca în țările calde.
Eu umblu prin toamna asta, iar e lîngă mine trec atîtea suflete care se încălzesc, în mașini, ce opresc smerite la semafoare .
Semafoarele astea…. Ființe plictisite și lipsite de noroc …
Umblu prin toamna asta și, cînd decid să plec din ea, mă întreabă în sfîrșit… de ce caut neapărat la ea căldură…   
Umblu prin toamnă și vreau să o opresc. Să mai stea. Să-mi dea căldură… să-mi ia în chirie sufletul și să se folosească de el.
Am impresia că nu-mi mai trebuiește, că îmi ajunge rațiunea care se încălzește de la aburii comodității, a rutinei,a nesimțirii sau a impotenței de a mai schimba ceva.
Tot aud că suntem victimele sistemuli infect, al politicienilor care-și fac interesele… Eu una încă nu am simțit pe spatele meu nici o greutate. Simt doar că ne prostim pe an ce trece… și suntem victimele intereselor și a familiilor fără nici o valoare și fără nici un Dumnezeu, fără istorie și fără viitor.
Suntem victimele grijilor, a lașității și a ordinarului, a banalului și a ocupațiilor cretine.  
Umblu prin toamna asta și vreau să strig: eu nu sunt depășită de situație. Eu pot. Pot să mă rup. Pot să găsesc căldură acolo unde nimeni nu știe drumul; acolo, trăiește în mine o toamnă adevărată. Numai a mea. Pe ea nu o împart cu nmeni.
Umblu prin toamnă și caut să-i vorbesc. …

Cota… 39 sau ce să mai fac??

duminică, 24 octombrie, 2010

Trebuia mai demult să vorbesc cu ea ca să am idei de scris pe blog. Povestește atît de amănunțit, cu o sinceritate care mă dezbate oarecum de la dumurile pe care trebuie să le facem în viața asta..
Scriu și eu cu fidelitate cuvintele care-mi  ies așa, pur și simplu. Mi-a zis într-o zi un suflet drag … că scrisul e așa o chestie. Ușor “spulberabilă” Viața noastă are atîtea cotituri neașteptate, încît ar fi stupid că credem că putem „intra” în ele fără să dăm prin garduri.

Iaca azi am pornit să țin de urît unei cafele singuratice pe la 10.00, apoi aveam o întîlnire pe la 11.00, apoi… la manchiuristă, apoi… la cratițe… într – un cuvînt: AȘA ARATĂ O ZI PERFECTĂ DUPĂ 35.

Bun, zic. Nu e chiar așa de rău dacă rău nu mi-ar face febra. Am luat și una, și alta, am ajuns acasă și m-am apucat de „vrăjit” băbește; ceapă, usturoi.. și alte anexe de genul ăsta – nimic, frate!

Proasta asta nu prea are planuri de ducă, ca și cum nu știe că „camera” trebuie dată în primire până la 12.00.Iată și acum eu scriu, da asta stă sus, în cap, pe la cota… 39. Dacă mai scade, poate am noroc să apuc și un pui de somn, măcar un pui… dacă nu mai mult. Aș vrea să povestesc despre prietena mea, dar ea merită mai mult decît eu pot în acest moment să-I ofer.

Sunt mîndră că am trăit-o şi pe asta!

sâmbătă, 16 octombrie, 2010
YouTube previzualizare imagini

Fiul meu şi sora mea… au crescut fără ruguri de Paşti, fără “zareadka” de dimineaţă la şcoală, fără “politzaneatie”, fără tabără pionierească… Au crescut cu facebook, skype, iPad şi telefoane mobile, cu Harry Potter.

Fiul meu nu are mare frică atunci cînd fuge de la ore… Azi, intră frumușața mea de colegă, Mariana, și-mi gădilă nervii pînă cînd sunt gata să expodeze… “Tare-i frumușel băiatul tău…”. L-ai văzut pe facebook, întreb eu?! Nu, îmi răspunde Mariana. Numai ce l-am văzut; la EuroFotoArt…

Simt că-mi ies creierii și se înșiră ca și tomberoanele pe marginile străzilor din Chișinău… unde și unde cîte un gram.

Trag aer… și, îmi iau și cheile de la mașină ca să am unde-l cîlțîi, fără să-l vadă fetele…

Ajung la Euro Foto Art…

- Ovidiu-Darius, da matale ce cauți aici?

- Ăsta, tot el sînge din sîngele meu… fără să se bîlbîie, fără să se sperie și să înceapă să bîiguie ceva, nu atrage nici cea mai mică atenție la ceea ce zic eu și-și începe să-mi prezinte colegelel lui. Apoi s-a apropiat și m-a pupat de două ori pe frunte, ca să nu se aplece, mi-a ciufulit căpița de paie pe care o aveam azi în cap și mi-a amintit că odată, am mai făcut niște poze în acest studiou… Hai să mai facem vreo două, mi-a zis. Hai, am susținut și eu ideea, dar fără să o abandonez nici pe cea cu flocăiala… Iatp ce a ieșit…

Așadar, azi… amintiri muzicale, cîteva poze de familie și multă-tare multă speranță.

Mi-i jenă să recunosc, dar pînă nu a apărut Harry Potter 3 sau 4, eu nu pusesem mîna pe cărţile cu acelaşi nume să citesc ceea ce demult citise copilul meu.

Pentru I volum, i-am cerut un “10″ la mate şi mi l-a adus, pentru al doilea încă ceva, al treilea i l-am luat pentru că luasem un onorariu mai “dolofan”, al patrulea mi-a stors o lacrimă pentru că “slăbise” onorariul şi se scumpise cartea, aşa că am înjurat-o pe Rowling ca la uşa cortului: că nu are de conservat, că nu se linişteşte ca o femeiuşcă, că o apucat-o scrisul ş.a.m.d  :) .

Eu înjuram, iar fiul meu înghiţea volum după volum…. şi eu mă enervam şi nu reuşeam să mă dumiresc cum să-i trec pe lista de lecturi un Cehov, un Maupassant sau un Flaubert.

Ei bine, lucrurile s-au rezolvat de la sine… “S-a citit” şi din Maupassant şi din Flaubert, apoi, cu răbdare, am trecut la lecturi mai serioase, lucru care mi-a “linguşit” mîndria de mamă … iar acu cîteva zile m-am trezit cu o rugăminte care nicidecum nu semăna să vină de la fiul meu.

Ei bine, la asta voiam să ajung…. Pentru asta pierd timpul acum, deşi ar trebuie să văd pe unde găsesc o carte recomandată de un prieten în caz de depresie “de unică folosinţă”. “Предисловие Чеслава Милоша к книге Льва Шестова “Киргегард и современная экзитсенциальная философия”"…. iaca o tot caut, deocamdată caut cartea, după asta… mă bunghesc şi la “predislovie”. Cine are “druji” la Moskova, faceţi-mi un ghine… să scap de depresia asta de unică folosință “”….

Asta… despre carte, dar să revin la rugămintea fiului:

- Mami, vreau spă merg la Scorpions. Crezi că pot?!

Am rămas interzisă… Dacă îmi zicea de Dan Bălan, de Lady Gaga, dar Scorpions…

Scorpions a trăit în urechile mele de pe vreme cînd făceam pianul la Bălți și fugeam de la solfegiu la un coleg acasă, un evreu tare simpatic .., și care mi-a dat acces la Elvis, la Beatles… Dumnezeule….

Ce vremi?! Fugeam de la ore…. da nu ne trimiteam …. nu ne scoteam.. (cred că înțelegeți la ce mă refer…). Acultam muzică, bunica lui ne facea tartine cu unt și pește roșu, cu caviar… și mîncam portocale pînă ne îngălbenam la față…. :)

Și peste exact 20 de ani, fiul meu îmi cere un bilet la Scorpions…

Știu, încă nu-i totul pierdut. Dacă peste atîția ani, fiul meu ascultă “My way” a lui Elvis… si Wind of Change…. Înseamnă că manelele… și persoNiitățile  vor sta departe.

Show-ul de ieri a fost unul incredibil. Incredibil…

YouTube previzualizare imagini

…. si încă unul care îmi stoarce mereu lacrimi… una dintre ultimee prestații a unui Mare Artist, prea mare ca să găsesc acum civinte pentru el.

YouTube previzualizare imagini

P. S. Cu toate emoțiile și cu fotografile astea, am uitat să-l flocăiesc…. pentru că a plecat de la lecții… of,….

Un număr nou de Fashion VIP

joi, 14 octombrie, 2010