septembrie, 2010

Organizare…

sâmbătă, 25 septembrie, 2010

Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru puţină tandreţe.

Când să facem şi asta … murim.

(O. Paler)

YouTube previzualizare imagini

Cine sunt eu?! Masca jos!

vineri, 24 septembrie, 2010

A fost odată ca niciodată o seară de iulie cînd am cerut părerea unui Nu-ştiu-cum-să-i-zic. I-aş zice “DRUG”, da nu-i place cuvîntul.  Aşa şi rămîne… “nu-ştiu-cum-să-i-spun”. Îi dădusem un text şi, după ce l-a citit, mi-a zis: “Zi-mi şi mie, ce ai vrut să spui?!”

Nu am găsit ce să-i răspund. Nici nu am căutat o replică. Avea dreptate.

Acum, stau la podele şi mă bunghesc ca toanta într-un laptop. Vreau să scriu ceva. Înjghebasem adineaori cîteva fraze, chiar frumoase, aşa cum se cade să fie pe un blog în care s-a investit atîta timp, bani (hai să nu ne ferim de cuvîntul ăsta de parcă ar fi rîie)… şi oleacă de minte, asta… dacă “nu te minte…”.

Vreau să scriu … da nu ştiu despre ce vreau să scriu cînd nu vreau să scriu despre ceea trebuie sau despre ceea ce “ar fi frumos”.

…. nu se poate să spui şi să scrii numai aiureli! Că doar suntem maturi, avem  7 ani de Zile pe toloacă şi tot 7 ani de Nopţi petrecute în patul “casei părinteşti… ce iată, …. se vinde”. Într-un cuvînt, am vrut să spun că am oleacă de-ani-de-pe-lîngă-casă da azi, nu prea am ce face cu ei şi nici nu am ce spune, cu atît mai mult, nu am ce scrie.

Uite aşa mă chinuiesc de vreo două ceasuri…. şi trei luni.

Despre ce să scriu cînd nu pot scrie despre ceea ce vreau să scriu?! Asud, curg şiroaie de pe mine – nu se poate!

Şi cum stau eu aşa, se aşează lîngă mine Madame şi, delicat, îmi şopteşte la ureche: “Ce vrei să spui?!”

… ţi-aş spune eu ce vreau să spun…

… aş povesti despre IEPURI…. dar o să mă credeţi ţicnită… da azi, despre altceva nu vreau să vorbesc. Vreau să vorbesc despre iepuri, lupi…. şi nu se poate.

De asta, m-am gîndit să scriu despre măşti. Ce ştiu eu despre ele?! Ca sunt multe, diferite,  ieftine … uşor de dat, imposibil (la un moment dat) de primit.

Cine eşti Tu?! Masca jos! Ai curaj?!

Dăruiţi măşti… dăruiţi  în fiecare zi cîte una.

Dăruiţi măşti, oameni buni… Zilnic!!! Fiţi generoşi!

Cine ştie, poate într-o zi, din oglindă te va privi ultima … şi singura pe care nu ai cunoscut-o.

p.s. Pe asta, nu o lăsa să cadă.

La ce bun…?!

vineri, 17 septembrie, 2010
YouTube previzualizare imagini

Ce dor mi-a fost…

vineri, 17 septembrie, 2010

Sunt nevorbită..

Aşa că revin.

Am atîtea să vă spun, dar pornesc de la o poveste…

Una cu Broscuţa Verzuţa…  Pe care o spuneam surorii mele, acum 16 ani.

Nu ştiu dacă îţi imaginezi cum e să aibă secrete nepotul şi mătuşa, da uite că la noi în familie aşa s-a întîmplat şi eu sunt tare geloasă pe ăştia doi… :)

Azi am să-ţi povestesc în cuvinte puţine despre sora mea.

Otilia împlineşte 16 ani.

Mi-i greu să povestesc pentru că mă năboiesc lacrimile. Mai ieri, acest ghemotoc, cu năsucul cît o buburuză, veni în casa noastră ca să ne ajute să supravieţuim şi….

… Şi a reuşit!

Otilia mea e fată mare. E mătuşa fiului meu. E unica şi cea mai scumpă fiinţă în viaţa mea care se numeşte soră. E cea care aseară, cînd am ajuns acasă de la aeroport, pe nervi, obosită şi fără geantă, s-a apropiat … m-a îmbrăţişat, da atît de strîns încît îmi veni iar lacrimile.

Otilia… Tot ea Oti-Oti, tot ea Oltiţa… tot ea lupuşor flămînd (pe vremea cînd avea 2 luni), tot ea… domnişoara de onoare la nunta mea… Eu aveam 19, ea avea 1 lună şi 3 săptămîni… Otilia…. Nu ştiu cum e să ai o soră cu aproape 20 de ani mai mică, pentru că nu am simit niciodată acest lucru, mai ales de cînd a crescut.

Nu ştiu cum e să simţi acea singurătate fără margini, pentru că atunci cînd mă îmbrăţişează, mă sufocă. Nu-mi scrie sms-uri zilnic, nu vorbim de 7 ori pe zi la telefon, dar nu ştiu cum a făcut că îmi umple toate golurile, îmi leagă toate rănile, îmi linişteşte ploile şi-mi răcoreşte arsurile.

E destul să închid ochii şi apare în faţa mea.

Ca un vis, ca o binecuvîntare, ca o iertare, ca o lacrimă, ca o iubire ….. pînă cînd moartea ne va despărţi.

Otilia e minunea tîmplelor mele albe şi certitudinea ca Dumnezeu este în mine, în mama, în tata, în familia noastră…

Nu ştiu de ce, despre dureri e mai uşor să vorbeşti decît despre bucurii care-ţi sugrumă gîtul…

Otilia e sora mea şi nu trebuie să o împart cu nimeni. Pentru că e Unica şi căutînd cuvinte care să o identifice, mă sufoc de lacrimi. Nu pentru că sunt o De neputinţă…. de a ţine o mare bucurie în suflet. Ea pur şi simplu nu încape acolo.

Bucuria mea astăzi împlineşte 16 ani…. şi asta e prea mult pentru o “sensibilă” :) ca mine.

Mă sufoc …  şi cînd o văd îmi vine să o cuprind atît de tare încît să o doară, îmi vine să le spun alor mei că eu mai mult o iubesc. Îmi vine să spun lumii întregi: LUME!!!!!! AM O SORĂ ŞI ASTĂZI FACE 16 ANI.

Am o soră despre care nu pot scrie poezii, nu pot însăila… fraze frumoase.

Am o soră şi vreau să mă îmbăt de fericire.

p.s. Iubirea mea mărunţică… :) , cînd erai mică, îmi placea să ascult această piesă 24 de ore fără întrerupere… şi cînd mă apuca cîntatul, tu suceai mutrişoara într-un fel anume.. şi începeai să plîngi. Îţi părea că plîng şi eu, sau cîntam aşa de parşiv… :) . Nu ştiu.

Azi, îţi dărui această piesă…

YouTube previzualizare imagini

Topul meu de la Radio Noroc – Indiana 02.09.2010

joi, 2 septembrie, 2010


Sunt si eu un muritor si…. saptamina asta m-am bucurat sa gasesc in lista pieselor “Orei de virf” pe cele ce urmeaza. Faceti ca ei…. si poate am placere sa ascult si altceva…
Nu ma intereseaza anul in care a fost produsa piesa.. ma intereseaza sa simt… .
1. Aura – Pleaca
2. Martin (Mihai Budurin) – Poezia saptaminii
3. Silvia Chiriac – Cintecul Zamfirei
4. Angelica Sirbu – Fug de tine
5. Akord – Ma doare
6. Ducu Bertzi – M-am indragostit numai de ea
7. Alexandru Manciu – Ramai linga mine
8. Victoria O’ Teea – Adio
9. Nicola – Daca-i tirziu
10. Madalina Manole – Stai linga mine, mama