august, 2010

Romantică

miercuri, 25 august, 2010

O piesă frumoasă semnată: Grigore Vieru şi Anatol Chiriac

şi văzută aşa de fiul meu, astăzi, 25.08.2010

Scump, mami îţi mulţumeşte tare mult pentru acest dar… Tu eşti marea şi unica mamei iubire…

YouTube previzualizare imagini

Atenţie!!!

marți, 24 august, 2010

Pentru că totul e atît de efemer şi fără garanţie…

Mă trec pe lista lucrurilor fragile, alături de paharele din cristal de Bohemia (asta ca să dea bine la scris, da “voobshe-to” era un fel de cristal Altayskii…) pe care mi le-a dat mama de zestre şi din care mai păstrez încă trei.

Fragilă … asemenea viitorului care mă aşteaptă să-i achit “facturile”, asemenea unei bătăi de inimă pe care nu o aude … un nimeni, nu o aude … nimeni şi, cred … nici eu nu o mai aud.

Daaaaaa!

… fragilă, asemenea unei pasiuni care se îneacă în singele meu, asemenea norocului care nu întotdeauna are “acoperire”,  asemenea puterii ce mă aruncă la pămînt şi-mi zice “înduioşată” … ca mă face mai puternică.

Sunt fragilă… atît de fragilă… că rămîn spulberată de puterea care mi te pierde… fragiiiiiiiiiiiiiiiiilă!

Fragilă, atît de fragilă…. dar cred.

Sincer, cred … că, dacă “mă sparge” cineva ca pe un pahar din cristal de Bohemia … şi mă face toată numai un ciob… îmi va fi uşor, atît de uşor să aştept ploaia fără tine.

Fragilă ca o tristeţe, ca cealaltă faţă a lumii, ca inima unei nopţi nedormite…

Fragilă…. durerea este atît de fragilă în noiembrie, da pînă atunci trebuie să păşeşti, să plăteşti, să rîzi… să respiri aerul  unei vieţi atît de fragile….

Iubeşte-o! E atît de fragilă…

Pentru că e luni şi sunt atît de fericită…

luni, 23 august, 2010
YouTube previzualizare imagini

…. ce scurtă e senzaţia asta! Rara avis… in terra.

De ce să durerile se scriu în cuvinte multe, iar bucuriile te strîng de gît şi-ţi alintă obrazul … Azi, vreau să ascult această fată. Am pus-o pe repeat…

Prima suflare a toamnei…

luni, 23 august, 2010

Mă întorc … încet-încet … din concediu. Mi-i dor de o cafea… adevărată, în care să-mi răcoresc rărunchii…. şi mai e un SECRET: Mi-i dor de Toamna. Ea e marea mea iubire,  fără de care Primăvara în care m-am născut nu cred că ar avea sens. În general cred că mama pur şi simplu nu a avut de ales;  se grăbea sărmana, că tot venea vara, şi m-o făcut într-un  sfîrşit de primăvară … 

Tare vreau să-mi spună cineva de ce mie îmi place atît de mult toamna?! De ce aştept ploile ei reci, mute şi sterpe, dar atît de vii şi certăreţe pentru ochii şi inima mea. De ce mă doare şi, îmi vine să sar cu dinţii la gîtul celui ce se ia de EA, … parcă am fi surori.

Poate pentru că sora mea e Septembrie, iar plămînii ochilor mei… e Noiembrie?! Poate pentru că ea m-a încălzit de atîtea ori, luînd altora orice scînteie sau poate pentru că mi-a arătat mie ceea ce alţii nu văd?? Sau poate ei … îi e dragă de nebuna din mine, de copilul din mine care aşteaptă atît de tare 1 septembrie, ca şi cum va merge din nou la şcoală… sau poate …. ştie ea ce ştie, adică, vreau să zic că tot ştie ea vreun secret, altfel… nu cred că pot să înţeleg. Da la “paragraful” ăsta eu “nu am fost la şcoală” : tre să înţeleg şi gata! orice fleac! Nu pot să merg pe drumul cuiva sau să-i iau aerul cuiva fără să-i explic de ce…

Cine zice că toamna e un anotimp, nu a cunoscut-o cu adevărat … nu ştie ce înseamnă să fii singur; atît de singur încît să auzi cum cresc copaci în patul care te adoarme. Cel care nu cunoaşte toamna, nu va cunoaşte niciodată diferenţa dintre rece şi cald…

Toamna are o coloratura asemenea unei soprane… toate nuanţele pline…. tot ce poate să-ţi cînte înainte de somn o iubire tandră … tot ce poate să te ducă departe de rău.

Cine nu se înţelege cu toamna nu va înţelege niciodată ce înseamnă să ai Lumea Ta şi cum e să te împaci cu tine.

Cine nu o cunoaşte, trebuie neaparat sa o cunoasca.

Am ţinut azi în mînă prima suflare a toamnei şi m-am bucurat cum demult nu am mai făcut-o. Pentru că trăiesc cu adevărat numai în toamnă, şi, de fiecare dată cînd simt că e în sala de apşteptare, o rog să nu întîrzie, să ia primul avion, prima suflare a ei.. şi să nu mă dezamăgească.

Toamnă … şmecheroaica, ce litere frumoase şi-a ales. Hulpeaaaa! Pînă şi numele ei e altfel, e …. ca dînsa: tot cald, tot tandru, tot TOAMNĂ.

p.s. Am văzut cum se naşte toamna. A venit pe lume azi, în ochii mei, cu ochi mijiţi că-i bătea soarele în ochi, cam sfrijită … şi nu aşa de frumoasă. Am văzut-o. Chiar! Apărea iar şi iar, în fiecare ciorchine, în fiecare…. tufă de busuioacă sau cine ştie cum s-o fi numit…. şi mai ştiu, că mai încolo, va fi frumoasă-frumoasă… ca mama. Eu ştiu cum se numeşte mama mea – Toamnă.

miercuri, 18 august, 2010
YouTube previzualizare imagini