martie, 2010

În loc de noapte bună sau bună dimineaţa…

duminică, 28 martie, 2010

Culoarea primăverii mele…

duminică, 28 martie, 2010

O sîmbătă… frumoasă, de primăvară, cu aşteptări… cu dorinţe. Sîmbăta dinainte de Florii. Am ieşit să luăm o gură de aer. În pădurea mea. Se pare, că a descoperit multă lume locul cela… Era prea populat astăzi.

Vremea pentru week-end

sâmbătă, 27 martie, 2010

- Ce faci?

- Pregătesc datele meteo. Tu?

- Nimic. Voiam să te invit în pădure. E frumos acolo. Ştii tu….

- Ştiu. Nu am chef. Sunt la muncă.

- Hai, lasă. E sîmbătă… mai bine zi, cum e vremea şi hai să mergem…

- Vremea… Nori mici, grizonaţi la tîmple, răscolesc cu înverşunare prin ambuteiajul din Univers…

- Ce caută, dulăăăii?!

- … inima mea, să o tulbure.

- …şi ochii?! De ce i-ai stins?!

- Nu i-am stins. Am tras obloanele, pentru că îi curta un nuvăr fumuriu şi obraznic…

-Cirus?! Aducător de depresie?? Lasă-l, ştii că nu e periculos…

- Nu, era unul alb şi pufos… cu averse de ploaie.

- Cît de frumos sună în franceză… “nuages”.

- Da,… ar fi frumos să mă curteze vreo doi nouraşi… din aia gri-şoricel, cuminţi, dar … nici vorbă. Dau peste mine din ăia negri, aşa cum trebuie, care «zboară» aproape de pămînt; aproape că se hîrjonesc şi mai nu-şi fac culcuş în părul meu.

- Bun, cu nuverii tăi m-am lămirut. Hai să ne vedem şi… le stric îndată culcuşul. Zi-mi altceva despre vreme, că doar astea nu sunt singurele “date meteo” pentru tot week-end-ul… Soare ai?

- Soare?! Va fi! … se va rostogoli ca o minge leneşă după-amiază şi va rămîne spînzurat la locul lui, ca un măr scorţos, uitat de toţi, urmărind cicălitor pe orice trecător, pînă va amurgi.

- Da, stelele?! Stelele ce vor face?!

- Stelele… (hmm). Cea polară, are liber. Cele mai îndepărate şi mai stinse se vor cotili chicotindu-se pe obrajii atinşi de ceaţa ucigătoare a acestei primăveri şi se vor preface în picături intermitente de ploaie…. şi…

- ..şi? Zi, te rog…

- şi… va urma un spectacol privat la care am accces doar eu şi poate inspiraţia mea nedormită. Cerul va rămîne acelaşi…

- Adică?!

- Nimic nu va prevesti furtuna, dar furtuna va chinui multă vreme litoralule ochilor LOR căprui.

- Şi fulgerele?

- … fulgerele nu se vor plimba libere, dar atunci cînd vor scăpa din prinsoare, nimic nu le poate sta în cale.

- Va tuna?

- Nu ştiu… tunetele sunt în concediu, dar a rămas un «lup hămesit»…. de gardă.

- Da cum rămîne cu primăvara? Cu cerul? Culoarea lui densă…. Cum rămîne cu viaţa lui?!

- Viaţa LUI?! Culoarea… ca o fantasmă… cînd galben-foc sau verde-umed, cînd roz-uscat sau scrum de trandafir… cînd roşu-purpuriu sau galben-auriu… cînd alburiu sau roşu-murdar-violet…. cînd roşu-iute sau bleu zvîntat….. galben-foc-de-tabără… sau şters. EL e fără vreme. EL a rămas acolo, departe…. Culoarea lui are şi miros… de halou…

- Şi timpul?! Timpul se schimbă?

- Timpul e ursuz, ca o zi fadă şi o «viaţă aruncată la gunoi». Nu spune nimic, nu vede nimic… E fără…. miros. Fără culoare. Fără sare, fără pîine, fără vin… .

- şi….

- …. fără vină.

ps. Fără p.s.

Scrisoare de departe… de la ai noştri…

vineri, 26 martie, 2010

…. Am primit trei scrisori de la bunii mei prieteni, Tatiana şi Vitalie Ciobanu. Am fost bucuroasă că se întîmplă ceva acolo, că nu stăm pe loc. M-am bucurat de conaţionalii noştri care nu uită cine sunt şi de unde au pornit şi m-am întristat că nu am putut ajunge în această primăvară la voi… Transmit acest mesaj mai departe şi sper din tot sufletul să nu Vă supăraţi, dragii mei.

Moldova trebuie să ştie ce se întîmplă la Roma… şi ROMA, la rîndul ei, trebuie să ştie că Moldova nu a uitat-o…

Să  fim conştienţi că un popor care uită de propriile rădăcini istorice,  care ignoră apartenenţa sa culturală şi spirituală riscă să se ofilească ca o floare tăiată de la planta mamă, nu e vorba de nostalgii deşarte sau sens utilitar, este vorba despre identitatea şi demnitatea unui popor. Cît timp pe pămîntul nostru vor răsuna colindele şi se va dansa hora, cît timp vom vorbi limba română sau acelaşi grai moldovenesc, vom aparţine spiritualităţii româneşti şi fiecare din noi care nu este conştient de această apartenenţă va răspunde în faţa Adevărului.

Să ne ierte Domnul pentru că suntem un popor dezbinat şi să ne ajute pe noi românii basarabeni sau moldoveni să devenim adevăraţi creştini în stare săne respectăm şi să ne cultivăm Verbul.

Felicitări de Ziua Unirii.

Salutări cordiale.
Ass. de promoziune socio-culturala Dacia
Preşedinte, Vitalie Ciobanu

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA
La 27 Martie 1918 orele 5 p.m. a avut loc Adunarea Sfatului Tarii. In sala au fost prezenti toti membri cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Roman, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, fauritorul Romaniei Mari. Sfatul Tarii cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucrainieni, 7 rusi, 6 evrei, 5 gagauti, 2 nemti, 1polonez si 1 armean. Total 138 membri. In urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abtineri, 13 absenti) s-a declarat unirea Basarabiei cu tara mama. Ziarul Tribuna din 30 Martie publica: Motiunea Unirii, Tedeum-ul, si telegrama transmisa regelui Ferdinand, anuntand Unirea cu tara mama.

BASARABIA, PĂMÎNT ROMÂNESC

Anul acesta celebrăm 92 ani de la unirea Basarabiei cu ţara mamă – act cu caracter democratic şi plebiscitar. Intrarea ROMÂNIEI în războiul mondial , în vara anului 1916, alături de Antanta, a urmărit realizarea deplinei unităţi naţionale prin unirea cu Vechiul Regat, a Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei, străvechi teritorii locuite de români.

Prima provincie care s-a alipit ţării a fost Basarabia. Voinţa de unire a fost un permanent crez al fraţilor noştri rămaşi dincolo de Prut, astfel că, în 25 Septembrie 1917, cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău s-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Ţării. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, iar preşedinte ales Ioan Inculeţ. Odată instaurat, Sfatul Ţării intră în activitate: la 15 decembrie 1917 proclama Republica democrată moldovenească, iar la 2 Martie o delegaţie formată din Ion Inculeţ, Pan Halipa şi Dr. Ciugureanu se întâlneşte la Iaşi cu Primul Ministru al României stabilind cadrul de desfăşurare a evenimentelor premergătoare unirii.

La 27 Martie 1918, orele 5 p.m., a avut loc Adunarea Sfatului Ţării. În sală au fost prezenţi toţi membri cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, făuritorul României Mari. Sfatul Ţării cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucrainieni, 7 ruşi, 6 evrei, 5 găgăuţi, 2 nemţi, 1polonez şi 1 armean. Total 138 membri. În urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi) s-a declarat unirea Basarabiei cu ţara mamă. Ziarul “Tribuna” din 30 Martie publică: Moţiunea Unirii, Tedeum-ul, şi telegrama transmisă regelui Ferdinand, anunţând Unirea cu ţara mamă.

Actul istoric al unirii Basarabiei cu ţara glăsuia “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotarască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.

Trăiască unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna!


Gîndul acestei dimineţi…

vineri, 26 martie, 2010

L-am văzut pe Dumnezeu. În ochii copilului meu...

Dumnezeu nu tace niciodată, se face că plouă… (Ionuţ Caragea)

p.s. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că este…