(Cu d. Claudia Lupaşcu, Profesoara mea de limbă şi literatură română, 3 noiembrie 2009, Roma. Lansarea cărţii lui Grigore Vieru în limba italiana. D-na Claudia este una din cele trei Doamne Adevărate pentru care A FI DEPARTE nu înseamnă deloc A NU FI…. Sunt foarte mîndră că am fost şi eu eleva ei, iar în plus, că am fost cu ea alături la acest eveniment. Acum, am să fiu miercuri alături de la la Chişinău.)

Pe 27 ianuarie, în incinta Liceului “Dante Aligheri”, din Chuşinău va avea loc lansarea volumului  de versuri “Il Nimbo de Rugiada” (Nimbul de rouă). Cele mai frumoase poezii ale lui Grigore Vieru, traduse în italiană de Varvara-Valentina Corocodel, Tatiana Ciobanu şi Claudia Lupaşcu.

Moartea lui Vieru

Spitalul de Urgenţă s-a trezit
şi-i bîntuit de -o veste tot mai grea:
Vieru zace, undeva, strivit,
căci s-a găsit şi pentru dînsul o şosea.

E scos Poetul, pe fragmente, dintre şine…
“Sunteţi Vieru?”
“Da…”
“Şi ce vă doare?”
“Doar Basarabia…..

Ea…. suferă mai tare…
Pe ea salvaţi-o-ntâi,
şi-apoi pe mine…”

I-i sângele cu fiare-amestecat,
Ca Prutul lui cu sârmă ucigaşă:
“Unde vă doare cel mai mult?”
“Nu sub cămaşă….
Ci Neamul meu…. că-i… cel mai
dezbinat.”

Lui -
medici voi, cu harul vostru sfânt! -
Scos de sub roţi, ca de pe răstignire,
mai daţi-i viaţă, ca să mai respire
şi să mai scrie încă-un “Legămînt”.

Viaţa
încet
din trupul lui
se scurge,
la el Spitalului i-i greu s-ajungă,
şi Prutul tot
e-o lacrimă
prelungă
pe faţa Europei care curge….
Şi, ca-n povestea cea cu lupi şi iezi,
singurptatea s-a făcut mai mare…
iar ţara seamănă cu-o lumînare
ce pâlpâie uitată în zăpezi….

Cu mersul lui, tăcut, de heruvim
el s-a-nălţat la Ceruri: şi învie.
Şi numai noi, rămaşi în străinie,
nici nu ne naştem şi nici nu murim…
Academician, N. Dabija “Literatura şi arta”, 18 ianuarie 2009
(Tatiana Ciobanu, mamă cu trei copii minunaţi şi soţia unui Om Minunat…. La Roma de 11 ani, dacă memoria mea… nu-mi joacă az festa. Suflete care se îngrijesc de sufletul lor şi a celorlalţi. Care nu s-au uitat pe sine. Şi asta e cel mai important lucru. Mi-i dragă tare. Da tare, nu şagă. Suflet caritabil, cald şi deschis. Transmite atîta lumină, încît uneori, am impresia că toată Italia e luminată de la “hidrocentrala” inimii ei. La fel, a muncit asupra poeziilor Maestrului, ajungînd astăzi la Chişinău, alături de D-na Claudia la o frumoasă aniversare… a Doamnei Varvara-Valentina. La 60… viaţa abia începe şi totul e un vers… frumos şi sfînt şi luminat.  Ce pot să-ţi mai spun despre Tatiana?! Că am primit telefon de la ea, acasă, în aceastp seară şi…. mi-a vorbit atît de cald şi atît de nu-mai-ştiu-cum… că mă prostesc uneori în faţa Luminii…. încît am uitat de toate de pe lume: “Indiana, da… poate ne întîlnim să vorbim despre “Mărţişor 2010″ la Roma?!”…. ei, ce ziceţi?! Poţi oare să-ţi mai aminteşti de rău… cînd viaţa e atît de frumoasă… şi are să-ţi aducă… atîtea surprize?!)

LA MORTE DI VIERU

(traducere Varvara-Valentina Corcodel)

L’ospedale di Urgenza si e allertato
E di una brutta notizia e invadato:
Vieru giace in qulche posto, schiacciato,
perche pure per Lui una strada sterata
si e trovata.

Dalle rotaie, a pezzi, fu tirato fuori
Il Poeta…
“Siete Vieru?”
“Si…”
“Che cosa Le fa male?”
“Solamente la Bessarabia…
Lei… soffre di piu….
Salvate prima Lei, e dopo me….”

Il suo sangue con belve e mischiato
come il Prut con filo di ferro assassinato:
“Dove Le fa male di piu?”
“Non sotto la camicia….”,
Ma e il mio Popolo… che… mi fa stare male…
perche… e il popolo piu diviso.”

A Lui -
voi, medici, con il vostro dono santo! -
Tirato fuori da sotto ruote come
dalla crocifissione,
ridategli la vita, per poter respirare
e poter scrivere un altro
“Giuramento” ancora.
La vita
scorre lentamente
dal Suo corpo
per l’ Ospedale
e faticoso arrivare a Lui,
(tirarlo fuori dalle difficolta)
e lo stesso Prut
e una lacrima
sempre allungata
Che scorre
sulla faccia dell’ Europa…
E, come nella favola coi lupi a agnelli,
la solitudine piu grande e diventata….
Ed il Paese sembra una candela
Che palpita dimenticata
tra la neve….

Con il suo cammio, silenzioso, di cherubino
si e alzato ai Cieli stellati: e risorge.
Soltanto noi, rimasti spaesati,
nemmeno nasciamo, neppure moriamo!