decembrie, 2009

Moş Niculae trebuie să vină. Trebuie!

luni, 7 decembrie, 2009

Moşul trebuie să vină!!!
Trebuie!
caritate-2
Ho,ho,ho – aţi fost cuminţi, dragii moşului?! V-aţi curăţat măcar odată papuceii aşa cum zice mama (ca să nu leşine moşul). Le-aţi pus la uşă?!
Ia să  vedem cine a fost cuminte şi cîne merită cadouri şi cine nu?! De cîte ori am auzit, copii fiind, această întrebare… Şi cu toate astea, ştiam sigur că Moşul îmi va aduce şi mie daruri…
Îmi amintesc că odată, m-am dus la şcoală în vacanţă şi acolo am aflat, de la colega mea, că Moşul nu există. Că la ea nu vine niciodată. De asta nu există. Sunt doar părinţii tăi care îţi cumpără cadouri… şi le dau lui Moş Gerilă de la şcoală ca ăla, la rîndul lui, să te cheme lîngă brad şi să caute în sac ca nu cumva să încurce darurile. Am fost foarte dezamăgită. Am venit acasă supărată şi necajită şi atunci cred că am avut prima discuţie serioasă cu tata, sau cu mama. Asta, nu-mi amintesc.

De ce scriu asta?! M-am gîndit că nu ar fi rău să ne întîlnim de Sărbători. Cu oamenii care se descalţă cînd întră aici. Să sorbim dintr-un ceai cu iasomie sau cu bergamot, să ne vedem la ochi (cum spune sufletul meu drag), să mai punem ţara la cale şi să facem daruri.  Daruri pentru copiii, părinţii cărora, le-au spus prea devreme că Moşul nu există.

Dacă poţi, dacă ai cu ce, dacă copilul tău e gata să renunţe la o carte, la o jucărie, dacă încă nu ai trimis sacul cu lucruşoare ale odorului tău scriind pe el  “Destinaţia: podul bunicii”, vino alături de mine să aducem culoare unor suflete mai triste decît noi, unor copii, ochii cărora sunt mai des înnouraţi decît senini.
Împreună putem aduce Lumină! Nu contează cît de mare e, contează să fie.caritate-3

Dacă cunoşti copii din familii sărace şi numeroase, un bătrîn singur şi lipsit de ajutor, dacă cunoşti pe cineva care are nevoie de o mînă de prieten, scrie-mi, alatura-te, ajută-mă să aducem în casa şi sufletele lor un strop de Lumină de Sărbători.

Intră şi lasă coordonatele celor care au nevoie de ajutor. Întră şi alătură-te.

Propun săptămîna asta să facem curat în inimile noastre, la fel cum propun să facem curat în dulapuri, poliţe dosite, debaralele cu jucării şi clituri de cărţi, gata de dus pe foc.
Toţi cei care vor să participe, îi rog să scrie pe blog sau la indianazlotea@yahoo.com

Mulţumesc tuturor sufletelor caritabile care nu vor rămîne reci.

Cu profundă recunoştinţă, Indiana Zlotea

P. S. Moşul trebuie să vină!!!

Trebuie!

Potcoava de Aur, (partea II)

luni, 7 decembrie, 2009
[Gallery not found]

Reportaj fotografic.(I parte)

duminică, 6 decembrie, 2009
dsc_0126-2

Cu Artur Bînzaru, şeful de la Noroc Tv

dsc_0127-2

Cu D-ul Bînzaru, Director General “Music Master”, “Noroc TV”, “Radio Noroc”

dsc_0146-2

rtur Bînzaru, Corneliu Botgros (Lăutarii) şi multrîvnita Potcoavă de Aur.

057_21

Valeria Oţel, Jonny Alici, Mariana Butnaru… (Radio Noroc)

017_11

Momente de lucru, Potcoava de Aur, 2009 – 03.12.2009, ora 17.45.. mai puţin de o oră pînă la începutul spectacolului… alertă, retuşuri… niciun stres. Iată asta-mi place… :)

073_11

“Lăutarii”, repetiţie …. înainte de spectacol….

105_11

Patricia Gheaţă, România, 9 ani

111_11

Maria Iliuţ, Arsenie Botnaru, Doina Arseni. Culise.

122_11

Surorile Osoianu.

124_21

Vlad Gheorghelaş şi Nicolae Glib.

139_11

Cu Maestrul…

125_11

Natalia Munteanu şi Nicolae Cibotaru…

128_21

Ana Barbu

130_11

Ioana Căpraru…

132_11

u Iurie Nistorică, colegul meu de la radio.

136_11

…. Hai să vă mai povestesc despre echipa noastră.

141_11

Cu Adriana Ochişanu.

143_11

Aglomeraţie mare… :)

Cam asta a fost în imagini. Mai multe, îţi aduc săptîmîna viitoare, dacă am NOROC!!!

Încă două potcoave… 2009

sâmbătă, 5 decembrie, 2009

dsc_0013-2

Noapte bună tuturor….
Of, că ciugulesc rîme de oboseală, dar măcar să vă spun cum a fost… în cîteva cuvinte, deşi nu… mai bine scurt: FRUMOS.
Încă două potcoave şi-au găsit stăpînii: Alex Calancea Band şi Yan Raiburg.
Mîine – reportajul complet…
Acum, spiş… că nu mai rămîn rîme… de atîta oboseală.dsc_0025-2
P.S. Revin la postarea de aseară cu un zîmbet diluat de amărăciune, dar şi satisfacţie în aceeaşi măsură.
Amărăciune pentru că a trecut. De fiecare dată cînd se apropie un eveniment, aştepţi cu sufletul la gură şi crezi că el va ţine o veşnicie…

Numai că nu e chiar asa. Cîteva ore de adrenalina şi… totul a luat sfîrşit.
Cum a fost?! A fost extraordinar. Forfotă în culise, şuşoteli între interpreţi vis-a-vis de ecranele din spate…. “am crezut noi vreodată că şi la noi va fi aşa ceva…”. Stau, ascult, îmi place ce aud.
dsc_0030-2Fac un pas. Mă rod pantofii. Îmi aduc din cabină altă pereche. Ce am tras anul trecut la Potcoava… of, îmi venea să-mi iau lumea în cap. Pantofii îmi strîngeau minţile, nu alta. Şi cum am învăţat lecţia, ieri mi-am luat trei perechi. Booon. M-au strîns minţile nu o pereche, ci trei. Aşa că…. pînă aici…. succes maxim. :) dsc_0029-2
Repetiţia de dimineaţă – iată încă un spectacol adevărat… interpreţi, dansatori, band-ul, regizori, sunetişti, lume multă… vorbăraie… cîntec… întîrzieri constante.. (şi eu am întîrziat un pic, pentru că adormisem). Colegul meu, Iurie Nistorică, mă ia peste picior şi-mi zice că am nişte ochi mari-mari, gată să cînte şi ei…dsc_0001-2
Urmează traseul spre “Favorit”, favoritul meu de cîţiva ani, unde oameni cu foarte mult bun-simţ mă iau în primire, mă întreabă dacă nu vreau un ceai, apoi îmi sugerează că o cafea mi-ar face mai mult bine…. mă iau în primire toţi odată: Ludmila pune baza pe faţă, apoi mă ceartă că iar mi-am nenorocit sprîncenele …. Vitalie îmi sugerează că nu ar strica să mergem să ne spălăm pe cap dacă vrem să reuşim la 16.00 să ieşim gata… de “pus în scenă”… Uit cu desăvîrşire de emoţii şi mă las dusă de acea plăcută moleşeală care se abate pe capul unei femei ajunsă pe mîini bune la coafor.dsc_0006-2
…. peste 3 ore… sunt gata. O iau încet spre Palatul Naţional, mulţumită de rezultat şi încrezută că azi totul va fi altfel, mai ales că e deja a doua zi, apoi pentru că am 2 ore încă să revizuiesc scenariul, apoi pot sta liniştită cu un ceai.
Burează. Mî rog să stea un pic, ca să nu mă mureze toată pînă ajung, deşi mi-aş dori acum să plouă iar eu să am timp liber să trag un somn.
În sfîrşit, ajung cu bine. …

Două potcoave s-au duuuuuus!

vineri, 4 decembrie, 2009

… 4 ore de muzică populară. 4 ore încheiate de aplauze, 4 ore de emoţii şi aşteptare… şi, în sfîrşit,  2 Potcoave de Aur şi-au găsit destinatarii: Orchestra de muzică populară “Lăutarii” condusă de N. Botgros şi Mihai Ciobanu.
Mă dor picioarele. Asta e tot ce simt acum. Dar, pentru voi, mîine am să postez multe-multe fotografii din culise…. Sper să vă placă. Am invitat-o pentru acest lucru pe Nătăliţa, o fată talentată şi tare cumsecade. A tot cutreierat culisele, pentru ca să-ţi arăt ce înseamnă o viaţă de artist. În spatele reflectoarelor e altfel. E altceva. Asta voiam să vezi, să simţi şi să înţelegi că ei nu au nevoie de nimic altceva… doar de voi şi de aplauzele voastre. Nimic mai trist decît un artist care iese din scenă fără această susţinere. Asta – mîine, pentru că acum nu mai am putere pentru nimic. Mîine, la aceeaşi oră începe spectacolul de muzică uşoară, de asta trebuie de dus la spiş … Noapte bună tuturor.
p.s. Mulţumesc tuturor pentru susţinere şi căldură. Mulţumesc colegului meu, Iurie Nistorică, pentru că a fost alături şi pentru promtitudinea de care a dat dovadă în momente … “critice”. Mulţumesc întregii echipe pentru că a dat dovadă de multă răbdare şi profesionalism. Mulţumesc spectatorilor pentru PALME. E ceea de ce are nevoie un ARTIST. Nimic mai mult.
Mulţumesc.
[Album not found]