noiembrie, 2009

O vacanţă la Roma…

duminică, 15 noiembrie, 2009

Cea mai frumoasă toamnă. Matură şi ploiasă. Frumoasa de ea… Şireată ca o hulpe… dulce ca o copilă. Hoaţă…
Un fel de racapitulare…a săptămînii petrecute la Roma.





p.s. E greu să vorbeşti despre momente frumoase, nu ştiu de ce…
1 noiembrie…
5.00
În sfîrşit, am deschis ochii. Gîndul că plec pentru o săptămînă la Roma mă face să-mi fie cald şi bine, deşi un pic burează..
Pun cafeaua şi-mi imaginez cum mîine dimineaţă voi fi acolo, voi bea o cafea adevărată, voi vedea şi voi respira numai si numai istorie…
Parcă nu prea-mi vine să cobor la parter să fac un duş şi să mă spăl pe dinţi că e cam frig, deşi centrala am pornit-o imediat ce am făcut ochi.
5.40
Afară se spînzură vîntul de toate firele pe care le gaseste. Mi-i cald pe suflet. Plec, dar fără nicio emoţie, fără nicio lacrimă de adio. Ador să călătoresc, dar întotdeauna mă duceam cu inima tîngă… Plec parcă pentru totdeauna, deşi ştiu… peste o săptămînă mă întorc. Ascult ştirile la TV, că nu am chef să privesc. Gripa pandemică face ravagii în Ukraina. Trist.
6.20
Aeroportul din Chişinău. Lume multă. Inima mea pleacă. De această dată îmi iau inima cu mine. Am nevoie de ea. Am crezut că ajung la vreme, dar de fapt văd că rîndurile se îndesesc. Nicio emoţie. Da niciuna.
8.00
Ne luăm zborul. Îi scriu lui Ovidiu un mesaj: “Mama te iubeşte de la cer pînă la pămînt”. Imediat primesc un mesaj: “Te iubesc”. Deja mi-i dor de el.
Zborul a fost extraordinar. Fără nicio problemă. Fără nicio scuturare. Aproape că am adormit. Mulţumesc tuturor. Să mai zică cineva că Air Moldova nu are piloţi buni…
10.20
Aeroportul Internaţional Milano – Malpensa. Nebunie. Conexiunea asta a înnebunit pe toată lumea. Nimeni nu-ţi explică nimic. Nimeni nu ştie nimic. Am impresia că iau trenul spre Roma.
11.20
În sfîrşit mă văd în celălalt avion. Spre Roma. Nu a durat mai mult de o oră, dar a fost o teroare, nu zbor. Aveam impresia că în clipa următoare vom ciuguli rîme. Să încerce cineva să mă convingă că Italia are buni piloţi…uf.
12.30
Aeroportul International Fiumicino, sau Leonardo da Vinci. O geantă lipseşte. Uşor-uşor… totul o ia razna. În sfîrşit, iau trenul şi în jumătate de oră sunt la Gara Termini. De la aeroport cam 29 km pina in oras. Vad curtea unui omulean italian, neingrijita, in schimb are doi lamai si un curmali. Frumos…
13.15
Primul panini la Roma si un capucino…. altfel îmi pare Roma…. bunatate. Chiar bun. Drumul spre casa unde voi sta nu dureayă mai mult de 3 minute cu taxi-ul… 8 euro. În schimb, pot să mă întind, pot să ies, să văd Roma… am înainte o viaţă întreagă şi nici nu contează că va dura doar 7 zile…. 7 zile…

p.s. ce-a fost mai departe, îţi spun mai tîrziu…. te las să guşti din aşteptarea aia, dureros de dulce, care m-a făcut pe mine fericită.