octombrie, 2009

Cînd am văzut de cînd nu am scris… m-am încuiat…

sâmbătă, 31 octombrie, 2009

Da, nu e prea frumos, dar atîtea am avut de făcut săptămîna aceasta, încît am impresia că a şinut vreo două-trei luni.
Luni, am filmat cu echipa NorocTV pentru piesa “Un NIMENI”… . A fost o experienţă tare frumoasă, mai ales că mi se întîmplă rar aşa ceva (de ce?! vă spun altădată).
Da, a fost frumos. Prea frumos ca să dureze toată săptămîna. Le mulţumesc tare-tare mult că s-au gîndit la mine.469_11
Marţi, am fost…la pat, muribundă, pînă la ora 9.00, că după asta nu “a fost chip” (cum spune mămuca mea), că aveam treabă la radio, aveam de machetat un material la revistă şi trebuia să reuşesc la emisie, dar şi să depun dosarul pentru viză. A! Era să uit! Asta nu e tot!
Tare frumos şi organizat, după ora 20.00, ne-am dus cu întrega echipă, la Tohatin. …

Acolo…. veselie… hram….Primar General de Chişinău…. şi echipa RADIO NOROC (Redescoperă Moldova).
Trebuie să mulţumesc şi tuturor artiştilor, în numele colegilor mei de la Radio, pentru receptivitate, pentru dispoziţia maximă pe care au instalat-o acolo şi pentru fidelitatea de care au dat dovadă încă o dată în plus.
A fost o seară frumoasă, alături de cei care i-au “bătut” în finala “Redescoperă Moldova cu Radio Noroc. Ai grijă de localitatea ta”. Cotiujenii-Mari au fost la distanşa de cîteva voturi. Tohatin…. Învingător!
Miercuri – rutină, gînduri, stres, emoţii… iau viza, nu iau viza…. iau…nu iau…. încă  nu ştiu….
Joi – URA! VIZA!337_11
Vineri – pregătiri… zi importantă pentru familia noastră… secrete…
Azi (zilele noastre) – venit de la ţară, Radio, bagaje…. dar şi însemnări zgîrcite pe blog. Cer scuze, dar am promis şefului că pînă plec, îi pun UN scenariu pe masă. Şi trebuie să mă ţin de cuvînt. Ştiu că nu are timp pentru blog, dar ştiu că trebuie să mă ţin de cuvînt, deşi e cam greu să mă concentrez.
E aproape gata, încă o jumătate de oră de lucru şi pot să mîă culc ca să mî trezesc mîine dimineaţă…
La 8.00 – destinaţia Roma, cu conexiune prin Milano.Academia Română în colaborare cu Comunitatea Moldovei, organizează lansarea unui volum de poezie, tradus în limba italiană a Marelui Poet, Grigore Vieru.335_21

Sunt mîndră că am fost invitată să particip şi eu, mai ales că traducerea a fost realizată de Valentina Corcodel, Tatiana Ciobanu, dar şi Claudia Lupaşcu, profesoara mea de limbă şi literatură română.
Participă:
Mihai Bărbulescu, Directorul Academiei Române
Francesco Baldasi, poet
Daniela Crasnaru, poetesă
Isabelle Haile, interpretă
Leonid Buzurnîi, autor Teatro “Satiricus”
Invitat special: Excelenţa Sa, Ambasadorul Republicii Moldova în Italia, Prof. Gheorghe Rusnacindianna

P.S. Vă povestesc despre toate cînd mă întorc. Îmi iau “cosmeticika” (laptopul) cu mine la Roma şi am să mă strădui să pun şi fotografii de la eveniment, dar şi de cît …oi vedea acolo…
Azi îţi dau nişte poze de la filmările de luni….
Noapte bună…
Tre să termin scenariul, dar şi eseul despre Grigore Vieru.
Aşa că voi dormi în avion (dacă mă vor lăsa).                338_21

Nu întotdeauna e atît de important să ştii unde e acel “al meu”… important e să ştii că este, că nu eşti agitată cînd te gîndeşti la el, că te liniştelte numai gîndul că este… Aşa mă simţeam eu în acea frumoasă toamnă, … şi nu mai contează că e scurtă şi pe “ducă…”.

Iubire zăludă…

joi, 22 octombrie, 2009
dsc_0026-2
Plouă cu lacrimi şi faţa-i pustie
Iar vîntul, complice, se ceartă cu-n nor,
De mîine el pleacă, ea aşteaptă să-nvie
O iubire zăludă, cerşită în zori.
E-o ambiţie veche, să moară iubită
Şi să vadă tot prostul că iubeşte şi ea
Şi nu-i vine să creadă, că la capătul străzii,
O iubire zăludă neiubită murea.

Vreau uneori să tac.

miercuri, 21 octombrie, 2009

368_11

Am vrut să tac. Aşa îmi recapăt puterile. Nici măcar nu ştiu cui îi zic acest lucru. Poate sufletelor care m-au căutat…. Am lipsit pentru că prea mult am aşteptat acestă toamnă. Şi am supărat-o cînd a venit… Da, hai să o iau de la un capăt…. Cred că nu mai sunt inspirată cînd spun că sunt înnebunită după toamna. Îi simt mirosul din vară, cînd e pe drum. Poate totul se petrece în mintea mea, poate nici nu există TOAMNĂ ca atare… poate doar aşa au numit-o muritorii. Perioadă de timp, care vine după vară şi precedă iarna… Sunt “de primăvara”, dar iubesc toamna. De mică. Cu ploi ciobăneşti, cu răzmuiere de inimi, cu desfundare de drumuri, cu tot ce aduce şi ia. Iubesc toamna – toată. Cuvîntul acesta, consoanele şi vocalele ei, iubesc imaginile pe care le pictează în mintea mea, iubesc răcoarea pe care mi-o pune pe inelar şi mai iubesc ochii ei tulburi. Niciodată nu am văzut ochi mai frumoşi ca ai ei. Ochi de un gri sumbru, reci şi totodată cuminţi, parcă resemnaţi un pic şi maturi, mai mereu plînşi şi atît de adînci… Nu am întîlnit nimic mai tulburător. E incredibilă. Singură. Atît de singură… Trecem cu atîta indiferenţă pe lîngă ea, deşi ne petrece cu atîta înduioşare. Zilele trecute am stat, uitată, vreme de cîteva ceasuri într-un crîng din apropierea Chişinăului, ascultînd toamna. Nu era în toane bune. Nervoasă, agitată… dusă pe gînduri, supărată chiar… Vreo oră nu vru să-mi vorbească. Stătea ca o nebună, cu ochii duşi, fără să mă observe. De fapt, ştiu sigur, că mă observase, dar nu voia să-mi vorbească. Era supărată…
Am stat în tăcere multă vreme, apoi, într-un tîrziu am întrebat-o:
- Eşti supărată?
- Sunt.
- De ce?
- Pentru că nu mă observi. Eşti superficială. Minţi cînd spui că mă iubeşti… Minţi!!! nu ai timp niciodată pentru mine, deşi vin pentru tine. Vin pentru că te cred cînd spui că mă aştepţi, că respiri mai uşor toamna, că adori să umbli prin ploaie.. Nu mă mai iubeşti.
….. cînd m-am trezit, cerul se îndrepta spre amurg. Nu-mi venea să cred că am adormit undeva, într-o pădure, care nici măcar pădure nu era. Am pornit motorul şi am luat-o spre mulţimea de lumini, între care la sigur era şi una a mea. Odată ajunsă în oraş, mi-am zis că nu e bine să-i neglijezi pe cei pe care pretinzi ca-i iubeşti. Am parcat, undeva pe “31 august”… şi am ieşit să bat pasul o vreme…prin parcul în care s-a instalat de mai bine de-o lună TOAMNA. Toamna viselor mele, toamna care m-a învăţat că nu e bine să-i neglijezi pe cei pe care pretinzi că îi iubeşti.
5
- Alo?! Unde eşti? Vii acasă?
- Un pic mai încolo…
- Cum? Ai ceva?
- Da, mă văd cu cineva…
- Cu cine?
- Cu toamna…. mă întîlnesc cu Toamna.
- Du-te naibii, ai înnebunit de tot… da, de fapt, poate o întrebi dacă nu vrea să meargă… la Kirkorov… da?
- Bine, o întreb… .

… mă aştepta. M-am aşezat cuminte alături şi am lăsat-o să-mi spună ce vrea. Tare sturluibatică mai era. S-a jucat cu nişte hîrtii (bănuiesc că de valoare) şi l-a alergat pe un biet ochelarist…pînă s-a aşezat şi ăla neputincios pe o bancă, înjurînd pe sub nas…tare amuzant. Apoi, băgăreaţa, i-a ajuns din urmă pe doi “stricaţi” care se iubesc(deocamdată), dar care nu ştiu unde ar putea să se ascundă ca să nu-i vadă toată lumea sărutîndu-se… şi se certau, şi plîngea nebuna…de sărea geaca aia “emo” de pe ea. Ştii, a reuşit să-i împace. Cum?! Nu mă întreba, că nu ştiu. Apoi, mi-a povestit despre culorile ei, despre cum să-ţi ascunzi iubirea printre frunze colorate, despre cum e bine să respiri şi alături de cine, despre cum e mai uşor să ajungi la stele, sau cum e să le cultivi la balcon, apoi mi-a zis că nu ar fi rău să învăţ din nou să fiu zăludă, că-mi stă bine, apoi, îmi luă capul în mîini… şi-mi spuse că a fost supărată pentru că nu aveam timp pentru ea: pentru privirile mele duse, pentru tăvălirea pe jos, pentru un plîns de ăla, “domnesc”, care îţi ia coardele vocale şi le gajează pentru vreo două zile…. despre cît de frumoasă e ea şi cît de proastă sunt eu.
Apoi, mi-a permis să conspectez…. şi am aflat că toamnele vin la noi ca să ne înveţe ce înseamnă prioritate, “cel mai important” şi cum se descifrează “am nevoie de tine”.370_11
Toamna nu e doar o perioadă de timp care vine după vară şi precedă iarna.Toamna e locul unde se întălnesc iubirile imposibile, dulcile tristeţi şi sufletele singuratice.Toamna este anotimpul celor care înţeleg că nimic nu e mai important decît cei pe care PRETINZI că-i iubeşti.

Violetă, de catifea, nobilă şi sturluibatică pe alocuri şi… atît de dragă…toamna asta mi-a iertat indiferenţa. Şi acum, ştiu sigur, ea a venit …. şi pentru mine.

Gîndul acestei seri…

vineri, 9 octombrie, 2009

5Trăieşte frumos şi calitativ. Asta e cea mai cruntă răzbunare.

p.s. Nu-mi amintesc cine a spus-o, ştiu sigur că aşa spunea eroina unui film pe care l-am urmărit acum mulţi ani.

Redescoperă Moldova cu Radio Noroc

vineri, 9 octombrie, 2009

“Ai grijă de localitatea ta”.
Aşa am intitulat această campanie care se adresează MOLDOVEI, oriunde nu ar fi ea.
Intră şi tu pe http://www.radionoroc.md/ şi vezi ce ne-am propus.
Suntem la a treia ediţie de “Redescoperă Moldova”.
Am fost cu întreaga echipă la Ştefan-Vodă, localitate care a găzduit primul concert Radio Noroc, apoi am ajuns în Lozova, Străşeni şi am văzut ce înseamnă “moldovenii cînd se-adună….”.
Scrie-ne, povesteşte-ne despre localitatea ta, despre oamenii de-acolo, tradiţii, curiozităţi…. orice. Povesteşte-ne despre ce s-a mai făcut în localitatea ta în ultimii ani: drumuri reparate, grădiniţă, şcoală…. şi votează-ţi localitatea. Chiar dacă nu eşti în ţară, fii alături de ea şi convinge-ne că merită să ajungem în localitatea unde te-ai născut.
Lasă-ţi sufletul să se întoarcă acasă în acestă toamnă cu Radio Noroc.