august, 2009

Cîtă umbră e în mine….

luni, 31 august, 2009

f29t8850
Era răcoare în ziua aceea, mie însă îmi părea că iau foc. Mă sufocam. Căutam aer cu ochii, pentru că ceea ce luau plămînii, nu-mi mai era de-ajuns.
Îmi ardeau obrajii. De ceva vreme. În fiecare zi şi la o oră anumită. Pe la amiază… mi se aprindeau obrajii ca unei copile care prima oară a auzit că e frumoasă, sau spre seară. Despre cum mă ardeau obrajii spre seară nu găsesc nici o comparaţie, că la drept vorbind nici nu am căutat-o.
La început mi-am zis că o fi din cauza oboselii, apoi mi-am zis că o fi din cauza nopţilor scurte şi albe, de la stresul de peste zi… Şi am dormit, dar nu trecea…

Într-o zi răcoroasă, la fel ca şi cea în care totul începuse, am înţeles că nu mai pot trăi cu suspiciunea laolaltă. Am înţeles că măsurăm diferit emoţia; eu o măsuram cu inima, el în nopţi cu “uşile deschise”. Am înţeles că obosisem să dorm pe apucate, de frică să nu plece. Şi era atît de stranie această descoperire, de parcă nici nu era vorba de mine, dar despre o alta, una pe care o vedeam deoparte.

Şi am plecat, fără să plec. Că nici nu aveam unde. Mi-am găsit un loc, unul cu umbră, în mine.

Şi-am rămas acolo ca să înţeleg…

Gînduri…

luni, 31 august, 2009

dsc00696
Uitarea ni se pare o trădare, cînd de fapt ea e suprema laşitate.
(V. Eftimiu)

p.s. Ce bine ar fi să te ascunzi înăuntrul tău ca în grotele mănăstirilor săpate în stînci… şi ce bine ar fi să nu trebuiască să ieşi de acolo…

Gîndul acestei zile…

joi, 27 august, 2009

Sigur că există şi dragoste la prima vedere, dar este întotdeauna bine să mai aruncăm şi o a doua privire.dsc_2199

Gîndul acestei seri…

miercuri, 26 august, 2009

Întîmplător, oricine poate iubi.
F. M. Dostoievski

Gînduri…

marți, 25 august, 2009

Îndrăgostite gînduri, dar cam smintite…..

Dimineaţă… Dimineaţă cu ceaţă în capul meu, deşi e seară şi soarele abia de mi-a zis că pleacă… Ce i-o fi trebuit ăsteia să se aşeze în capul meu tocmai acum?!
Hai! Hai să facem curat în gînduri.
În gînduri?!
Da, în gîndurile dintre rînduri… Scrie şi tu pur si simplu, fără să complici lucrurile.
Cum vine asta?!
Simplu, ţi-am zis doar. Scrie, pur şi simplu. Fără să aştepţi cineva să citească printre rînduri adevăratele tale gînduri…
Ce le tot ascunzi? Ce le tot piteşti?! Ce se tot furişează?!
Fă odată curat în gînduri. Că-s multe. Mult prea multe şi mult prea devreme pentru a repeta atît de des că e prea tîrziu…
Alungă-le! Mai ales pe cele străine.

Scrie numai gîndul tău. Lasă-l să spună tot. Lasă-l liber, hoinar prin vieţile tale ascunse, prin nopţile tale despletite de dor, prin umbrele tale furate de soare, prin ploile tale uscate de sărutul lui ars. Prin tine lasă-l să hoinărească.

Nu e greu. Încearcă!!
Te rog, lasă-l liber. Măcar pe această foaie.

Măcar pe foaie.