Arhiva categoriei «TREBUIE SĂ VEZI»

Galeriile sufletului… GALLERIA BORGHESE

luni, 7 septembrie, 2015

Anul acesta a fost sa fie incredibil de generos pentru iubitorii de arta. De succes si pentru galeriile de arta din Italia, dar mai ales pentru 20 dintre ele, cele mai cunoscute (si recunoscute pe plan mondial!). In ianuarie a fost organizat un concurs international pentru ocuparea fotoliilor de Director sau Curator de galerie.

Ceea ce mi s-a parut curios este cat de deschisi sunt italienii cand este vorba despre gestionarea, conservarea si valorificarea bunurilor culturale pe care le detin (eram convinsa de contrariu si ma mai incearca uneori si acum aceasta convingere).

Fotoliile multravnite au fost ocupate in mod egal de sexul feminin si masculin: 10 la 10, iar dintre acest total de 20 de experti in arta, 7 sunt “stranieri”, chiar daca cetateni UE si chiar daca au recunoastere mondiala, totusi in articolul care descrie acest eveniment, cei 7 candidati de origine straina, asa si sunt trecuti – “stranieri”.

Bun, astea sunt detalii imbucuratoare care intereseaza orice “stranier”, de parca au ales-o pe nana Marunea, dar niciodata sa nu spui niciodata daca competentele tale vorbesc pentru tine, nu tu despre ele.

E cu totul altceva.

Daca tot sunt bolnava de arta si tot ce “miroase a vechi” sa va povestesc despre aceste galerii si Muritorii care isi beau cafeaua printre pinacoteci unice.

Asadar, pentru …

1. GALLERIA BORGHESE (ROMA) a cooptat-o pe Anna Coliva, o veritabila italianca, nascuta la Bologna acum 62 ani. Cunoaste intrarea in aceasta Galerie inca in 1994, ca sa ajunga in 2006 Director. E ceva, nu?! Este autoarea a peste o suta de lucrari si cercetari istorice. Are o slabiciune aparte pentru Bernini, Caravaggio, Dosso Dossi dar mai ales, pentru pictura emiliana si romana a sec. XV si XVI. Este una dintre cei mai valorosi (3!!!) experti mondiali pe care ii are Galleria Borghese si a curat nenumarate expozitii de nivel international. E o colectionara inraita si cu un simt de pisica.

Ca sa vizitati Galleria Borghese, intrati pe http://www.galleriaborghese.it/

Galleria Borghese
Piazzale Museo Borghese, 5, 00197 ROMA

Poti rezerva biletul online, dar atentie: daca vrei sa cumperi un bilet pentru zilele urmatoare, s-ar putea sa ai surpriza neplacuta sa nu gasesti. Este foarte frecventata. Biletele pornesc de la 2 euro si ajung pana la 13 euro, unul intreg. Sunt mai scumpe in perioada 11 iulie – 25 octombrie 2015, pentru ca mai puteti vizita si expozitia: Azzedine Alaïa. COUTURE / SCULPTURE – “sculture soffice”.

Galeria Borghese ne este daruita prin inclinarea pasionala spre arta a lui Scipione Borgese (1577- 1633), nepotul unui papa. Daca e sa ne amintim de clanul Borgia, atunci ceea ce traim noi astazi in Moldova, este “grupa pregatitoare”. A detinut functii inalte, intre care cardinal si bibliotecar, dar si a facut parte din “Penitenzieria Apostolica ”, un fel de tribunal suprem al catolicilor – “daruia” iertari de pacate. Istoricii spun ca nu s-a lasat “obidit” nici pe sine insusi, or, folosindu-se de protectie si o avere uriasa, a adunat toate picturile valoroase ale vremii, prin metode mai putin catolicesti.

Pe Caravaggio la scapat de la moarte, iertandu-i o crima savarsita, in schimbul unor picturi. Cam pe acelasi scenariu a mers cand e vorba despre Cavalier D’Arpino, pe care l-a lasat de-a dreptul gol, luandu-i toate lucrarile pentru neplata darilor catre stat. Dar istoria a acoperit cu secole de uitare tot ce a facut in afara canoanelor catolicesti, pentru ceea ce a lasat. Astazi, datorita pasiunii lui, putem sa il admiram pe Caravaggio, Rafael, Tizian si Bernini. Mi-a luat doua aproape 2 ore. As fi stat mai mult, dar incepea o alta excursie si nu puteam sa mai raman. In plus ploua, iar cursul nostru trebuia sa ia trenul spre casa si sa se pregateasca de seminar. Tizian si Caravaggio erau la ordinea zilei. Nu am apucat sa vedem multe in afara galeriei. Ploua, dar voi reveni cu siguranta ca sa vedem si parcul care au fost rascumparate de catre statul italian in 1902 de la mostenitoriii Borghese, intrucat se aflau in dificultati financiare.

In apropiere mai gasiti Muzeul National de Arta Moderna, Muzeul national etrusc (Villa Giulia), dar si Gradina Zoologica. Da! Nu aveti voie sa faceti foto, dar aceasta interdictie ajungea cu greu la urechile turistilor japonezi si chinezi. Pana si rusii, se abtineau.

Zilele urmatoare, va povestesc despre ceilalti din lista, inca 19 destinatii turistice pentru iubitorii de arta, dar si despre Castello del Catajo, o destinatie de vis, dar si o locatie nemaipomenita pentru un eveniment de familie, lucru permis aici si un loc care tot a avut de suferit de pe urma mostenitorilor. Putin valorificat, dar in schimb, perfect conservat si incredibil de uitat.

Pana data viitoare, vanatorul de frumos! :)

“Oameni şi destine”

joi, 25 iulie, 2013
YouTube previzualizare imagini

“Oameni şi destine”

joi, 25 iulie, 2013
YouTube previzualizare imagini

Prin lume …

marți, 18 iunie, 2013

Eu întotdeauna am avut un mare “talent”.

De mică, ieşeam în drum (cred că am mai spus-o) şi urlam cât mă ţineau bojocii: Luuuuume!!!!! Unde te duci?!

Dumnezeule sfinte, oare ce credea mahalaua când auzea pe fata Panaghiţei urlând ca din gură de şarpe?! Retorică întrebare şi azi, şi atunci. Sau mai făceam ceva… puteam ieşi pe poartă şi mă duceam unde mă duceau picioarele şi ochii şi, dacă vedeam o gospodărie mai arătoasă, strigam la poarta omului:

- Lele Catincă, auzi, lele Catincă…

- Ce vrei, bahur?! se supăra femeia ce abia de se vedea după vraful de lut şi paie.

- Lele Catincă, arată-mi cum e la tine în casă…

- Du-te, drac împieliţat, şi să nu te vad pe la poarta mea. Auzi ce copchii nebuni mai cresc acum. Auzi, măi Toadere, să-i arăt cum e în casă… Da ce, muzeu e la mine?!

… … …

Aici voiam să ajung. La muzee. M-au cucerit dintotdeauna locurile în care au fost răsfoite multe pagini de istorie.

Mă fascinează peretii lor temeinici, ca umerii unui bărbat ce nu va trăda niciodată… îi cunosc dintr-o mie. Mă lasă fără cuvinte, cu imaginaţia dezgolită, zgârcitele fraze informative pe care le găsim şi întreb de cărţi, de istorii, de monografii, de mărturii ale celor care au stat prin preajmă, care ştiu măcar ceva.


Acum câţiva ani, în 2009, ajunsesem în Marele Ducat de Luxembourg şi mi-am promis atunci că am să colind, cât mă va lăsa Dumnezeu pe pământ, toate castelele… pentru că am impresia că am trăit în acea vreme, că recunosc locuri şi fragmente de decor, şi personaje care stau cuminţi, prinse în rame aurite, pe pereţii ce respiră în acelaşi tact cu mine.

O să ziceţi că am citit multe cărţi… Da, am citit, şi multe dintre ele chiar ascundeau printre paginile lor mulţime de coridoare abia luminate, şi am “răsfoit” o mulţime de intrigi şi am “fost” martora multor scandaluri pe la curţile Regelui Soare – în copilărie.

Acum e altceva. Acum e un interes aproape “academic”: vreau să ştiu totul, să citesc tot ce se poate, să văd documentare şi să studiez istoria lor.

De asta mi-am făcut o listă, una imaginară şi o hartă a celor mai dorite ascunzători de poveşti.

Am fost să văd Castelul Banffy de la Bonţida şi Vechiul Castel al Goriziei, împărţit în Palazzetto dei Conti, Palazzetto Veneto şi Corte dei Lanzi. E ceva incredibil. E ceva despre care e greu să vorbeşti. Trebuie mult să te documentezi… şi ochii trebuie să se obişnuiască cu istoria, cu lipsa kitsch-ului “tradiţional”.

Am văzut Palais du Governeur din Metz (Franţa) care mi s-a părut dispus să primească multă lume… şi am mai văzut Vianden, castelul medieval al Luxemburgului, dar şi Valea celor şapte castele… Apoi, am ajuns să văd Castelul Predjamski, dar şi Vechiul Castel al Ljubjanei.

Despre toate într-o zi am să vă povestesc… Şi despre Villa Pisani care m-a “nenorocit” pe viaţă. ;) şi despre Villa Soranzo din Fiesso d’ Artico. Tot în Fiesso, poţi intra la cea mai dorită fabrică de încălţăminte şi accesorii, mai ales pentru femei – Louis Vuitton.

Da, şi pe final, pentru romanticii incurabili, o localitate plină de istorie şi istorii – Montecchio Maggiore. Aici găseşti Villa Belaguardia, adică castelul Julietei (locul unde a locuit, cu adevărat, familia ei; acum castelul găzduieşte un muzeu şi un restaurant în care am mâncat cel mai bun peşte)  şi Castello della Villa, adica locul copilăriei lui Romeo. Acolo e o reşedinţă privată, dar nimeni nu te împiedică să vizitezi această vilă cu o programare, sau dacă cunoşti pe cineva din apropiere. Eu am avut ocazia să văd cel de-al doilea castel, al lui Romeo, doar în treacăt… Sper odată să ajung.

Anul acesta, mi-aş dori să văd măcar două din castelele Franţei şi două din Bavaria, de exemplu Castelul Neuschwanstein care primeşte anul peste 1 milion de turişti şi Hohenscwangau care, deşi situat alături, primeşte cam 300000 de vizitatori anual.

Iată ce vise de vacanţă am eu pentru această vară… Voi?! Unde vreţi să mergeţi?!

“Oameni şi destine” cu Anatol Durbală

luni, 26 septembrie, 2011
YouTube previzualizare imagini