Mulţumesc fetelor: Danei Marchitan şi Olgăi Popa pentru invitaţie şi receptivitate, dar şi pentru imagini, bineînţeles. 
Vă cuprind, pe toate trei (şi pe aia mică, din burtică.. ).
Arhiva categoriei «RECUNOŞTINŢĂ...»
“Istorii în detalii” la CTC sau eu încă mai cred în Moş Vîj… :)
marți, 28 decembrie, 2010
A fost odată ca niciodată … 27 decembrie.
marți, 28 decembrie, 2010
În această zi a venit în viața mea o poveste, pentru că toate fetițele citesc povești. Mai mult decît atît, nu pot să spun. Îi mulțumesc că este. Povestea mea… 
Cîte am să spun, toate sunt pe “mute”, pentru că aşa e mai sigur, e mai confortabil. Cu cît mai puţin ştie lumea, cu atît mai cald e în casă. Cu cît mai departe e lumea, cu atît mai dragă îţi este. Cu cît trec zilele, cu atît naraţiunea e mai captivantă şi mai plină de “neînţelesuri” numai de NOI DOI înţelese. La Mulţi Ani, povestea mea.
Povestea noastră şi-a ales eroii, aşa încît să nu trebuiască să-i schimbăm scenariul.
Mamă,…
luni, 20 decembrie, 2010
doar cînd ni-i greu ne amintim de tine.
În zile bune toţi suntem străini.
Există şi-un confort al lipsei de ruşine
al celor smulşi
din rădăcini.
Există încă mame părăsite
în casa lor ca nişte chiriaşi,
sau la azil, cînd nu mai pot s-achite
poliţa unor fecioraşi.
N-am să-ţi alin durerea ca Vieru,
căci sunt mai aspru şi adesea rău,
dar simt cu vremea cum m-atacă gerul
şi mă-ncălzesc
parcă în rugul tău.
Ori duc la gura-ţi braţele cu care
am scormonit zăpada pe masiv
ca-nspre o mult prea blîndă lumînare
şi cel mai, cel mai gingaş
substantiv.
Să se topescă egoistu-n mine,
dă-mi, doamne, zilnic, cîte un vis urît
iar cînd nu-mi va ajunge-nţelepciune
limba să-mi stea
precum un os
în gît.
(Eugen Cioclea)
Ieri am vorbit la Radio, azi … m-a sunat… :)
joi, 16 decembrie, 2010Cînd îi aud vocea în receptor, zîmbesc …
Cît vorbim, zîmbesc …
După ce închid, zîmbesc …
Iurie Sadovnic, omul care a fost mereu alături, omul care primul îmi spune ”La Mulți Ani!” de ziua mea …
Tot el e cel care mă sună în sîmbătă Paștelui să mă întrebe dacă am ajuns acasă la părinți și îmi spine că e și el peste deal …
… zîmbesc … pentru că e Maaaare Omul și multă … iubirea Celui de Sus care mi l-a adus în faţă.
Nu uit niciodată să-i spun cît de mult înseamnă pentru mine, iar, cînd mă sună să-mi spună ”Indiana, m-am ținut de cuvînt. Numai ce am ieșit de la Radio Noroc. V-am adus piesa nouă….”, eu sunt de-a dreptul fericită.
LA MULȚI ANI!
Vă iubesc taaaaaare mult și abia aștept să o văd pe prințesa care vă strigă din urmă: ”Bunelu…. bunelu….”
Eu vă mulțumesc că existați!
