…. Am primit trei scrisori de la bunii mei prieteni, Tatiana şi Vitalie Ciobanu. Am fost bucuroasă că se întîmplă ceva acolo, că nu stăm pe loc. M-am bucurat de conaţionalii noştri care nu uită cine sunt şi de unde au pornit şi m-am întristat că nu am putut ajunge în această primăvară la voi… Transmit acest mesaj mai departe şi sper din tot sufletul să nu Vă supăraţi, dragii mei.

Moldova trebuie să ştie ce se întîmplă la Roma… şi ROMA, la rîndul ei, trebuie să ştie că Moldova nu a uitat-o…

Să  fim conştienţi că un popor care uită de propriile rădăcini istorice,  care ignoră apartenenţa sa culturală şi spirituală riscă să se ofilească ca o floare tăiată de la planta mamă, nu e vorba de nostalgii deşarte sau sens utilitar, este vorba despre identitatea şi demnitatea unui popor. Cît timp pe pămîntul nostru vor răsuna colindele şi se va dansa hora, cît timp vom vorbi limba română sau acelaşi grai moldovenesc, vom aparţine spiritualităţii româneşti şi fiecare din noi care nu este conştient de această apartenenţă va răspunde în faţa Adevărului.

Să ne ierte Domnul pentru că suntem un popor dezbinat şi să ne ajute pe noi românii basarabeni sau moldoveni să devenim adevăraţi creştini în stare săne respectăm şi să ne cultivăm Verbul.

Felicitări de Ziua Unirii.

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA
La 27 Martie 1918 orele 5 p.m. a avut loc Adunarea Sfatului Tarii. In sala au fost prezenti toti membri cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Roman, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, fauritorul Romaniei Mari. Sfatul Tarii cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucrainieni, 7 rusi, 6 evrei, 5 gagauti, 2 nemti, 1polonez si 1 armean. Total 138 membri. In urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abtineri, 13 absenti) s-a declarat unirea Basarabiei cu tara mama. Ziarul Tribuna din 30 Martie publica: Motiunea Unirii, Tedeum-ul, si telegrama transmisa regelui Ferdinand, anuntand Unirea cu tara mama.

BASARABIA, PĂMÎNT ROMÂNESC

Anul acesta celebrăm 92 ani de la unirea Basarabiei cu ţara mamă – act cu caracter democratic şi plebiscitar. Intrarea ROMÂNIEI în războiul mondial , în vara anului 1916, alături de Antanta, a urmărit realizarea deplinei unităţi naţionale prin unirea cu Vechiul Regat, a Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei, străvechi teritorii locuite de români.

Prima provincie care s-a alipit ţării a fost Basarabia. Voinţa de unire a fost un permanent crez al fraţilor noştri rămaşi dincolo de Prut, astfel că, în 25 Septembrie 1917, cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău s-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Ţării. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, iar preşedinte ales Ioan Inculeţ. Odată instaurat, Sfatul Ţării intră în activitate: la 15 decembrie 1917 proclama Republica democrată moldovenească, iar la 2 Martie o delegaţie formată din Ion Inculeţ, Pan Halipa şi Dr. Ciugureanu se întâlneşte la Iaşi cu Primul Ministru al României stabilind cadrul de desfăşurare a evenimentelor premergătoare unirii.

La 27 Martie 1918, orele 5 p.m., a avut loc Adunarea Sfatului Ţării. În sală au fost prezenţi toţi membri cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, făuritorul României Mari. Sfatul Ţării cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucrainieni, 7 ruşi, 6 evrei, 5 găgăuţi, 2 nemţi, 1polonez şi 1 armean. Total 138 membri. În urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi) s-a declarat unirea Basarabiei cu ţara mamă. Ziarul “Tribuna” din 30 Martie publică: Moţiunea Unirii, Tedeum-ul, şi telegrama transmisă regelui Ferdinand, anunţând Unirea cu ţara mamă.

Actul istoric al unirii Basarabiei cu ţara glăsuia “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotarască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.

Trăiască unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna!