M-am trezit cu o foaie îngălbenită şi stinsă în faţa mea, cu un an greu ce se duce şi nu ştie pe cine îmi va trimite în locul lui, cu multe întrebări la care aşa şi nu am primit răspunsuri şi cu o listă scurtă de oameni care aşteaptă să le spun: „La Mulţi Ani!”. M-am săturat de banalele cuvinte şi de stupidele felicitări; dacă mă iubiţi – nu mă sunaţi.
Anul acesta a fost unul greu. De asta nu vreau să aud voci care să mă întrebe ce am mai făcut şi cum vreau să sărbătoresc. Vreau să aud acele voci timide care m-au sunat mereu, oricât de ocupaţi au fost şi oricât de greu le-a fost să mă înfrunte şi să mă susţină. Vreau să îi ştiu alături şi am pentru ei atâtea lucruri nespuse şi atâta iubire care fuge de canoanele recunoştinţei.
