Arhiva categoriei «NU-MĂ-UITA»

Iubire, eu îţi scriu scrisoare…

sâmbătă, 30 iunie, 2012

Iubirea mea, eşti ca o spumă de mare pe care nicidecum nu o pot prinde în culori reci, dar atât de pasionale.

Iubirea mea, eşti ca o umbră… O văd alţii, o calcă pe urme, numai eu nu pot să o prind. Eşti invizibilă, iubirea mea. Apari doar în rarele ploi torenţiale, ce îmi scriu scrisori pe care oricum nu le pot citi; le usucă vremea bună care numai bună pentru dragoste nu e.

Iubirea mea, eşti atât de capricioasă… ca o femeie gravidă şi dornică de atenţie. Ţi-o dau pe gratis şi tot nu-ţi ajunge. Te aştept lângă patul meu, da tu te duci, ca o curvă, prin alte dormitoare… Iubirea mea, eşti ca roua. Faci bine tenului, dar încă nimeni nu a apucat să se spele cu tine. Iubirea mea…mi-ai cerut fidelitate până la moarte şi, … ţi-am dat.

Ai râs, da?! Te-ai jucat cu mine?! Iubirea mea… ce lişiţă mai eşti. Iubirea mea, iartă-mă. Mă enervez şi eu. Te caut de atâtea generaţii, te scriu în atâtea cuvinte şi te rog în atâtea nopţi şi, tot mă laşi.

Iubire…tu nu ai inimă. Tu nu ai fost trădată! Tu nu ai fost lepădată şi târâtă prin singurătate de plete. Iubire…tu nu ai inimă! Tu nu ştii cum e să pierzi.

Iubire, tu eşti ca moartea. Vii când … ţi-a venit timpul şi pleci când … ţi se “termină” zilele.

p.s. Iubire… Eu îţi scriu scrisoare, da nu te rog nimic. Pur şi simplu vreau să ştii că eu ştiu…că tu uneori mai vii. Rămâi!

Sper să dansezi prin ploaia care ne-a cunoscut. Măcar în vis…

sâmbătă, 30 iunie, 2012

Îmi amintesc că te invitam. Şi nu-ţi plăcea. Da am văzut atâtea filme în care oamenii ceea stranii mâncau hamburgeri… şi dansau în ploaie…. Eu, când sufăr, vreau ploaie, sau ninsoare, sau să plec undeva, sau să îmi iau o carte bună… sau să îmi schimb casa. Azi nu vreau nimic. Vreau să dansez. Pe nisip… şi să mă înjure apa mării. Ca la uşa cortului. O las. Vreau şi eu odată în viaţă sacrificii pentru un dans pe nisip. Vreau o nebunie şi corăbii… şi catarge şi vise. Şi pahare sparte… şi atâtea câte am citit în cărţi; că doar nu degeaba mi-am pierdut vederea şi mi-am înmulţit ridurile în jurul acestor vise. Pentru că să râzi, să dansezi, să te mişti prin viaţă şi să simţi asta, cu adevărat, ai nevoie de ea. De viaţă. Nu de o simulare a ei.
Îmi era aşa de aiurea într-o zi şi Ovidiu, fiul meu, cel mare şi mic, şi unicul, mi-a propus un film.
Eram sigură că va fi o prostie, iar ca să fiu delicată cu psihologii care vor intra pe aici (dacă vor intra) am să spun “prostioară”. Da, la început aşa mi-a părut. După vreo 15 minute, Ovidiu, văzând că eu nu fac altceva decât să comentez stupid, mi-a zis: “Eu l-am văzut de 6 ori. Şi am plâns…”. Am tăcut. Şi am privit până la capăt, până la plâns…. El acum doarme şi nu am curaj să-i trezesc zulufii, dar când se trezeşte, îl întreb cum se numea….
p.s. Azi, vreau să dansez pe un nisip fierbinte. Până la plâns. Ascultaţi-vă copiii. Nu fiţi aşa de tonţi ca mine. De obicei, ei spun lucruri deştepte, numai că un pic codificate.

Cât 100 o să fie prea puţin…

sâmbătă, 30 iunie, 2012

Pentru iubirea care mai mult nu e …. îţi mulţumesc.

joi, 21 iunie, 2012

Când iubirea simţi că se duce, simţi acea uşurare pe care o cereai, uneori în genunchi, alteori lividă, lipindu-te de toţi pereţii, căutând răcoare…. Nu, atunci când te lasă obsesia aia că “omul” te-ar fi făcut fericită…. abia atunci descoperi că apa din duş are note muzicale, ploaia visează şi ea, iar fulgerul nu e decât un motan speriat şi el de furtună… Dumnezeule, ce senzaţie minunată e atunci cînd eşti debarasat…. când eşti liber…. Marionette, nu-i!!!!! ;)

YouTube previzualizare imagini

Te iubesc, Panaghiţa…. Azi e ziua mamei mele….

joi, 14 iunie, 2012

Eu niciodată nu am avut curaj să îi spun cât de mult vreau ca ea să se mândrească cu mine; eu mereu o sun şi îi urez cuvinte banale, apoi, opresc motorul şi plâng: îmi pregătisem aşa un discurs… Aveam atâtea cuvinte frumoase… atâtea lucruri pe care aveam să i le spun pentru că aşa simţeam, dar un blocaj…. nu ştiu cum să îi zic…. Am întrebat-o ce a făcut azi, ce face tata… şi puii…. Şi i-am spus să aibă grijă să fie sănătosă că îmi trebuie tare mult. Apoi…. apoi a vorbit ea: “cum te simţi, draga mamei…. ce bine că nu ai uitat… mama face învârtita ta preferată, tata – prin grădină…..”. Maaaaaaaaaama! Eu nu vreau să ştiu ce fac puii. Eu mă prăpădesc azi de dorul tău. La Mulţi Ani, scumpa mea durere!!!!!!! La Mulţi Ani care mi-a dat ochi să colorez lumea, să mă apăr de ea. La Mulţi Ani, ţie…. nu căţelului, nu puilor şi iepuraşilor….. Scumpa mea, tăcuta mea, singura mea şi unica. Nu te merit. Ştiu asta, dar mereu aştept să te văd în prag. Mama mea face azi 59. Ea e casa şi drumul meu spre casă…. troscotul şi gutuile mele, “cistotelul” pentru răni şi mama fetelor ei. Îţi mulţumesc Doamne şi te rog, dă-i ficatul meu …. şi inima… şi plămânii. Să respire!
p.s. Mama eu levănţica asta ţi-o dărui. Am furat-o…. şi vreodată, tot levănţică am să mă fac. Ca să miros ca şi tine. A copil. Îţi mulţumesc că eşti.

p.s.s Ea nu are facebook, alte reţele de socializare şi mereu spune, glumind, că-l iubesc mai mult pe tata. Vă rog, spuneţi-i….. cei care o ştiţi. Mă pierd în lacrimile şi aşteptările ei…. ))))))