Arhiva categoriei «JURNAL»

Mă năvăleşte decembrie….

luni, 29 noiembrie, 2010

Simt că a dat buzna peste mine alaltăieri.

Eram adormită ca un motan bine hrănit. Abia de se luminase afară. Nu aveam mare treaba: sîmbătă…

Băiatul se cotilise încet-încet din patul lui în patul mamei, iar soră-mea adulmeca cafeaua de pe noptieră şi aştepta să o şterg la baie…. pentru că ştia ce ”are de făcut’! Mi-a uscat ceaşca… şopîrla (salamandra :) )

- Tinere, parcă te-ai însurat, îl întreb?! Ce cauţi în patul meu?!

- Mam’ numai pe facebook… şi, la urma urmelor, sunt minor şi am nevoie de dragostea mamei… cît mai sunt sub aripa ei, aşa că ridică aripa şi primeşte-ţi puiul…

- Treci, pui… nu ştiu ce cuvinte să aleg ca să-ţi spun ce simţeam…

Peste vreo jumătate de oră – “ambuteiaj” la bucătărie.

Ninge! Ninge! Asta am auzit! Îmi vine să cînt … “Ninge iar cu dragostea mea….”, dar bahurii se înăduşă de rîs….

- Mam” da Decembrie vine aşa nepoftit?! Maşina ta stă azi pe trotuar, da?!

- Da, stă şi bine face.

- Mam’ da ce mîncăm?!

- Întreabă-ţi nevasta, puiul mamei… Nu vreau să o supăr…

- Da-da, Ovidiu, intervine soră-mea. O să zică că nu vrei să mănînci din mîna ei…

- Auziţi?! Hai-hai!!!!

Îmbulzeală, ceai, cafea…. zahăr şi miere toată masa… hahaha. Bună dimineaţa, Decembrie… dacă tot ai venit mai devreme.

Ne ducem să vedem cu Otilia o casă nouă. Rămînem mască, muţim, nu comentăm… rîdem … şi, după vreo două ore, alegem să mîncăm ceva…. ca să ne treacă şocul. (aş vrea să aprind şemineul de crăciun în casa ceea..)

Ea, cu gîndul…. (nu ştiu la cine), eu cu gîndul la ceea ce şi ea odată o să vrea …

Vine Decembrie  în cîteva zile deşi abia de am uitat cum a fost în concediu.

- Otilia, da tu vreodată te-ai întrebat ce ai reuşit sau ce nu ai reuşit să faci, întreb eu ca o proastă ce sunt pe un copil de 16 ani…

- Nu, de ce?

- Sorry, aşa pur şi simplu…

Decembrie ăsta m-a luat prin surprindere.


- Stai, scumpa, mai e aproape o săptămînă…

- Da, o săptămînă … pentru un decembrie fericit ca niciodată…

Un decembrie discret, cu alint de pisică ce toarce politicos… fără să deranjeze, un decembrie care îmi aduce atîta iarnă afară şi atîta căldură în suflet. Un decembrie pe care atîta l-am aşteptat… Un decebrie… în care nu mai aştept nimic de la Moş. Pentru că am tot ce-mi trebuie… :)

Un decembrie în care iubirea e bună la suflet şi cîntă în major…

O iubire care are două nume. :)

Sunt mîndră că am trăit-o şi pe asta!

sâmbătă, 16 octombrie, 2010
YouTube previzualizare imagini

Fiul meu şi sora mea… au crescut fără ruguri de Paşti, fără “zareadka” de dimineaţă la şcoală, fără “politzaneatie”, fără tabără pionierească… Au crescut cu facebook, skype, iPad şi telefoane mobile, cu Harry Potter.

Fiul meu nu are mare frică atunci cînd fuge de la ore… Azi, intră frumușața mea de colegă, Mariana, și-mi gădilă nervii pînă cînd sunt gata să expodeze… “Tare-i frumușel băiatul tău…”. L-ai văzut pe facebook, întreb eu?! Nu, îmi răspunde Mariana. Numai ce l-am văzut; la EuroFotoArt…

Simt că-mi ies creierii și se înșiră ca și tomberoanele pe marginile străzilor din Chișinău… unde și unde cîte un gram.

Trag aer… și, îmi iau și cheile de la mașină ca să am unde-l cîlțîi, fără să-l vadă fetele…

Ajung la Euro Foto Art…

- Ovidiu-Darius, da matale ce cauți aici?

- Ăsta, tot el sînge din sîngele meu… fără să se bîlbîie, fără să se sperie și să înceapă să bîiguie ceva, nu atrage nici cea mai mică atenție la ceea ce zic eu și-și începe să-mi prezinte colegelel lui. Apoi s-a apropiat și m-a pupat de două ori pe frunte, ca să nu se aplece, mi-a ciufulit căpița de paie pe care o aveam azi în cap și mi-a amintit că odată, am mai făcut niște poze în acest studiou… Hai să mai facem vreo două, mi-a zis. Hai, am susținut și eu ideea, dar fără să o abandonez nici pe cea cu flocăiala… Iatp ce a ieșit…

Așadar, azi… amintiri muzicale, cîteva poze de familie și multă-tare multă speranță.

Mi-i jenă să recunosc, dar pînă nu a apărut Harry Potter 3 sau 4, eu nu pusesem mîna pe cărţile cu acelaşi nume să citesc ceea ce demult citise copilul meu.

Pentru I volum, i-am cerut un “10″ la mate şi mi l-a adus, pentru al doilea încă ceva, al treilea i l-am luat pentru că luasem un onorariu mai “dolofan”, al patrulea mi-a stors o lacrimă pentru că “slăbise” onorariul şi se scumpise cartea, aşa că am înjurat-o pe Rowling ca la uşa cortului: că nu are de conservat, că nu se linişteşte ca o femeiuşcă, că o apucat-o scrisul ş.a.m.d  :) .

Eu înjuram, iar fiul meu înghiţea volum după volum…. şi eu mă enervam şi nu reuşeam să mă dumiresc cum să-i trec pe lista de lecturi un Cehov, un Maupassant sau un Flaubert.

Ei bine, lucrurile s-au rezolvat de la sine… “S-a citit” şi din Maupassant şi din Flaubert, apoi, cu răbdare, am trecut la lecturi mai serioase, lucru care mi-a “linguşit” mîndria de mamă … iar acu cîteva zile m-am trezit cu o rugăminte care nicidecum nu semăna să vină de la fiul meu.

Ei bine, la asta voiam să ajung…. Pentru asta pierd timpul acum, deşi ar trebuie să văd pe unde găsesc o carte recomandată de un prieten în caz de depresie “de unică folosinţă”. “Предисловие Чеслава Милоша к книге Льва Шестова “Киргегард и современная экзитсенциальная философия”"…. iaca o tot caut, deocamdată caut cartea, după asta… mă bunghesc şi la “predislovie”. Cine are “druji” la Moskova, faceţi-mi un ghine… să scap de depresia asta de unică folosință “”….

Asta… despre carte, dar să revin la rugămintea fiului:

- Mami, vreau spă merg la Scorpions. Crezi că pot?!

Am rămas interzisă… Dacă îmi zicea de Dan Bălan, de Lady Gaga, dar Scorpions…

Scorpions a trăit în urechile mele de pe vreme cînd făceam pianul la Bălți și fugeam de la solfegiu la un coleg acasă, un evreu tare simpatic .., și care mi-a dat acces la Elvis, la Beatles… Dumnezeule….

Ce vremi?! Fugeam de la ore…. da nu ne trimiteam …. nu ne scoteam.. (cred că înțelegeți la ce mă refer…). Acultam muzică, bunica lui ne facea tartine cu unt și pește roșu, cu caviar… și mîncam portocale pînă ne îngălbenam la față…. :)

Și peste exact 20 de ani, fiul meu îmi cere un bilet la Scorpions…

Știu, încă nu-i totul pierdut. Dacă peste atîția ani, fiul meu ascultă “My way” a lui Elvis… si Wind of Change…. Înseamnă că manelele… și persoNiitățile  vor sta departe.

Show-ul de ieri a fost unul incredibil. Incredibil…

YouTube previzualizare imagini

…. si încă unul care îmi stoarce mereu lacrimi… una dintre ultimee prestații a unui Mare Artist, prea mare ca să găsesc acum civinte pentru el.

YouTube previzualizare imagini

P. S. Cu toate emoțiile și cu fotografile astea, am uitat să-l flocăiesc…. pentru că a plecat de la lecții… of,….

Învaţă-mă să rîd. În hohot…

luni, 24 mai, 2010

Plîngeam…

Nu ştiu de la ce-mi bătu la uşă melancolia… poate să-mi aducă sare pe rană…

Bureza… era forfotă mare şi îmi veni să plîng. M-am simţit nu ştiu cum prea mică şi-mi era frig. Toată ziua asta mi-a fost frig. Îmi doream să stau la o cafea, dar nu singură. Nu ca deobicei. Îmi doream acea căldură care vine de la două ceşti de cafea, dar …. cine are nevoie de două ceşti aburinde?!

Mornac... Bobîrnac, Negruş şi Sclipici... Copiii Monicăi...

Fiecare cu egoismul său.

Mi s-a spus nu o dată că sunt din cale afară de naivă, la fel cum mi s-a imputat că sunt prea cu picioarele pe pămînt, şi veni un moment… cînd nu am mai înţeles cum sunt.

Macii de ziua mea....

Apoi am fost taxată, da scuuump, pentru sinceritate şi deschidere de suflet… da nu aşa deschidere, aiurea… nu joacă de-a sinceritatea, da sinceritate pînă la sînge, pînă la operaţie pe cord deschis…. şi am fost judecată de oameni care îmi erau tare dragi… şi iar nu am înţeles ce dracu fac eu cu viaţa mea.

Broscuţa-verzuţa.... poveste, doar că nu am cui să i-o spun... :)

Apoi, am înţeles, ca şi orice prost de pe lumea asta, că fiecare om care ne apare în cale… e la o cale, nu aşa, într-aiurea….

Măi, Boris Pavlovici.. asta e viaţă la tine?! Ai şi tu .... o viaţă de cîine.. :)

Am avut parte de oameni tare cumsecade, oameni care nu au cerut nimic de la mine, nu au aşteptat nimic de la mine, nu au rupt din mine… au suflat credinţă de-asupra mea, mi-au pus pe-ascuns, în buzunare, încredere… multă încredere  în mine, mi-au dat cîte un şut, părinteşte, ca să merg înainte.

Ca fraţii... pe ei nimic nu-i desparte. Ei sunt în siguranţă.

Şi….. duuuuusă am fost.

Nu cred în coincidenţe, de la o vreme…. nu cred în destin, pentru că asta presupune inevitabil o “predestinaţie”. Eu cred în mama mea şi în tatăl meu, şi în ochii senini ai copilului meu.

Acoperişul de pe care de atîtea ori "mă porneam" în "lume", rugumînd flori de salcîm...

Ei fac negoţ farmaceutic… atunci cînd mă înec… în apă multă şi sărată.

Să nu se vadă rana, am pus pe ea... o floare.. (V. Romanciuc)

Şi nu cred în “asa trebuia sa se intample”. Cred în ceea ce m-a învăţat bunica mea: în rînduială. Am avut parte de oameni cumsecade, senini şi curaţi în viaţa mea. Niciun străin nu m-a rănit atît cît au făcut-o cei la care am ţinut…

Codru....

Am avut parte de oameni care mi-au arătat cum e să trăieşti mai greu cînd totul era atît de simplu, da am avut şi din cei care pur şi simplu m-au protejat, m-au ascuns, mi-au ţinut umbră.

Paşi scumpi...

Sunt şi dintre cei care şi în ziua de azi răscolesc prin noi ca prin pieţele de vechituri, se joacă cu noi de parcă am fi piesele unui puzzle încurcat de un copil mai năzdrăvan…. Şi cînd te gîndeşti că nici măcar nu sfîrşesc lucrul.

Rămîi aşa, scump... aşa...

Te taie în bucăţi de diferite mărimi…. Se joacă un pic, îţi potrivesc cîteva piese la loc, da cînd ajung la cap sau inimă… te lasă dracului de parcă ai fi o jucărie de sub brad, de aia veche, din cutia bunicii … de parcă te-au luat de la secondhand…

Aşa, dragul mamei... aşa... nebuniile se fac sub aripa mamei...

Am fost mereu visătoare. Mereu am adus mai multă lumină în case străine decît la mine… poate pentru că în casa mea am avut parte de mai multe “energii negative”.

Sunt tare rea cînd muncesc şi rup cu dinţii pe cei care scuipă în căldarea de unde beau apă.

Visãtoare fiind, mi-a plăcut de cînd mă ştiu să mă învelesc în cuvînte ca o mumie, cuvinte care arată tot ce am trăit tot ce am visat, toate eşecurile, fiecare zi.

Și nu am căutat cuvinte la modă. Am căutat cuvinte grele, profunde (deşi cam ieftin sună acest cuvînt în ziua de ani, poate pentru că nimic nu mai are profunzime…), care să ţină, da nu de foame…. Şi de asta, scriu şi acum… Într-o noapte adîncă şi grea… ca şi cuvintele pe care le-am înşirat aici.

Zefir....

Scump... fumuriciul mamei...

Fumurici cu mama

Mure.... Adevărate, doar că verzi..

Luni… şi e de-ajuns.

luni, 3 mai, 2010

YouTube previzualizare imaginiLuni dimineaţă şi e de ajuns.

9.00 – interviu cu o tipă foarte dotată…. să comentez, e de prisos. Am ieşit de la “întrevedere” cu o mutră astenizată şi tîmpă. Aşa şi nu am înţeles ce o vrut fătuca asta, cu cap de lînă de la mine. Mai bine ieşeam amnezică.

10.00 – mă îndrept, ca o nălucă spre radio. Nu am pic de vlagă, niciun strop de “poftă” să mai fac ceva azi. Numai nu crede că m-a complexat cu ceva. Nu. Am ieşit cu un gust amar, de parcă m-aş fi întîlnit cu “prima dragoste” şi am rămas dezamăgită de cum arată. Aş fi vrut să nu cunosc acest adevăr, cel puţin nu azi. Pentru că e luni şi e zi grea… Nu mă plîng, doar că aşa, mă încearcă o emoţie diluată.

Într-un cuvînt, cam greu de explicat: ascultă-l pe Mărgineanu şi vei înţelege despre ce vorbesc…

12.00 – primesc un sms şi, pînă la 14.00, rămîn cu nedumerirea la aceeaşi masă, aşteptînd-o să-şi comande ceva,  să crape dracului şi s-o ia din loc.

În sfîrşit, îşi comandă “nesîmţîre cu sos roşu de tomate olandeze”. Cer şi eu încă o porţie de răbdare pe muchie de cuţit şi un suc proaspăt stors de neputinţă în care vor bolborosi ca în “Piatra filosofală” a lui Zenon, două “lăcrămioare” trecute de prima tinereţe.

Doamne, am rău de … prostie. Cred că sunt în stare cronică de graviditate odată ce îmi dă bătăi de cap acest fel de toxicoză gravidică.

Fu… măsa-ntr-un … loc de proastă. Aşa şi nu mă pot linişti.

16.00 – mă ia isteria. Atacul de nebunie vine de la porţia de “minte multă”, adusă de un om pe care îl respect foarte mult. Porubin, dex-ul meu ilustrat, amuzant… energizant (şirul poate continua).

Ştie să se joace cu orice cuvînt, să-l pună copăcel şi să ţi-l dea de suflet… :) .

Î-am povestit despre ”întunecarea” cu interviul. El, rîde şi mă întreabă: “… da ce, madam, eşti aşa de mînietă?! I-ai căutat mintea după punctele cardinale…. şi ţi-ai dat seama că ai cam puţintele cunoştinţe în georgrafie?!”

- Măi, Porubin, măi… Numai de prostii te ţii… M-o enervat plictisul din ochii ei, un fel de moarte …. numai că bine dotată… pînă şi mintea îi e siliconată, mă înţelegi.

- Da cum să nu…. leşină Andrei, auzi… siliconată. Poate s-o încălzit siliconul şi de asta te-a dezamăgit, frumoasă tembelă?!

- Lasă-mă…. că mi-i scîrbă.  S.o încălzit siliconul şi s-o prefăcut în jeleu. Sclipicele, căcăţele… of.  ”… raci, craci”.

PREMIU DE PE 31… 1 APRILIE!

joi, 1 aprilie, 2010

NARIMSOFT cu www.indianazlotea.md, LOCUL II la … WEBTOP.

Nu m-a pacalit nimeni… cel putin asa cred…

Parca ma paste o banuiala…in ceea ce-l priveste pe Ovidiu. Mi-a zis, prea sigur, ca a fost la toate lectiile. :)  Sper sa nu citeasca postul asta… :)   Ce pot face? Am cumparat toate cartile de “specialitate” de la Diverta, de la PRO NOI. :)  Nicaieri nu scrie cum sa-l faci pe un adolescent sa nu chiuleasca macar de la o lectie de fizica, sau de la matematica…. Fac si eu  ca si Gogoasa din poveste: “am fugit si de la…. lectiile lui tata si de la ale mamei… si de la lectiile lui nanu am fugit si de la lectiile nasei mele de botez am fugit (ca ma invata la chimie), am sa fug si de la o ora de Radio (ups! aici nu ma prindeti ca mi-am cerut voie si de la director si de la director de programe si de la Iurie Nistorica)…”.

I-am zis si lui Ovidiu: fugi, dragul mamei, da sa nu astepti sa “te intru” la facultate….

De ce am ajuns la acest subiect?! Pentru ca sunt distrata rau azi….

Ziceam ca e 1 aprilie… si ca e imposibil sa ai 2 bucurii deodata.

Aseara, pe la 19.00, pe cind tocmai dadeam stirile la Radio Noroc, im preuna cu Iurie Nistorica, m-a sunat Nadia Afanasie, colega mea si mi-a zis ca blogul meu e pe locul II in sectiunea site-uri personale sau bloguri la WEBTOP 2010. Se afla, impreuna cu logodnicul la Decernarea Premiilor WEBTOP 2010, la Leogrand Convention Center… si tocmai Tudor Darie (viitorul sot al frumoasei mele colege) trebuia sa… “deschida plicul”.

Asadar, www.indianazlotea.md s-a plasat pe locul II.

Nu cunosc detalii… Astept… da cred ca pe aceasta cale, ii voi felicita pe cei ce fac UNIMEDIA!!! LADYCLUB…. tuturor care s-au facut cunoscuti!!!!

Multumiri WEBTOP 2010 pentru apreciere si, ……

MULTUMESC DIN TOATA INIMA NARIMSOFT pentru raaaaaaaaaaabdare, deschidere si PROFESIONALISM! E premiul lor(dar si ideea mea e un pic aici, asa Dan?? :) :) )!

Va cuprind. Sunt mindra de ceea ce ati facut si sunt sigura ca cel de-al doilea proiect al nostru nu va fi mai rau.

p.s. Daca Nadia Afanasie mi-a facut o farsa…. o baaat!!!!