Arhiva categoriei «JURNAL»

Șlagărul Anului… culoarea așteptării…tăcute

marți, 28 decembrie, 2010

“Istorii în detalii” la CTC sau eu încă mai cred în Moş Vîj… :)

marți, 28 decembrie, 2010
YouTube previzualizare imagini YouTube previzualizare imagini

Mulţumesc fetelor: Danei Marchitan şi Olgăi Popa pentru invitaţie şi receptivitate, dar şi pentru imagini, bineînţeles. :)

Vă cuprind, pe toate trei (şi pe aia mică, din burtică.. :) ).

Scrisoare Moşului …

marți, 21 decembrie, 2010

Îmi veni un dor de muzică clasică. Îmi veni un dor de ceea ce nu am de multă vreme: vreme.

Pentru mine. Pentru “mine” din mine, pentru “pitica” din mine care vrea sa semneze cărţi poştale de Crăciun … ascultînd Sonata Kreutzer sau Clar de lună (Sonata Lunii).

Mi-i dor de anii în care îmi programam week-end-ul şi, asta însemna “batem în cuie”…

Astăzi mă programez la manichiură şi nu pot ajunge, mă pregătesc de 1 lună să ajung la mama şi nicidecum nu pot. Vreau să stau în şosete cu prietena mea la un compot de gutui şi nu apuc să ajung. Şosete am, maşină am, benzină am – nu am vreme.

Moşule, dacă asculţi şi maturi nebuni, obosiţi, struniţi de vreme şi ani, adu-mi de Crăciun un pic de vreme: să-i vopsesc părul mamei mele, să împărţim cele 30 de păpuşi cu soră-mea, să beau compot de gutui cu prietena mea, să-mi “cert de bine” copilul că are 8,64 la mate (prima oară-n viaţă!) …. şi să mă laud tuturor că are note super mari la engleză şi franceză, dar şi la istorie şi română….

Vreau vreme ca să calc cămăşi, să merg în voie, să dorm cîte 8 ore, să mă duc de Crăciun la fratele meu şi să-i spun cîte am le-am mai  trăit anul acesta. Vreau vreme ca să mă rog la Doamne-Doamne pentru tatăl meu şi pentru bărbatul vieţii mele.

Vreau vreme ca să îmi usuc părul aşa, aiurea, lătrînd la ai mei prin casă… Vreau să mă trezesc cu o căpiţă de fîn în cap şi să nu-mi frig limba cu cafeaua.

Vreau să mai citesc din Cioclea şi să trec la Gogol. Vreau să am vreme pentru florile mele, atît de urîte şi, atît de “ale mele”. Vreau să fac ordine în dulap (nu că ar fi dezordine), dar ….

Vreau să răscolesc prin cutiile cu cărţi…

Vreau să mă bucur în linişte de darul de la Moş Nicolae: un număr foarte rar, al unei reviste din 1935. Aşa şi nu am vreme pentru ea, iar în grabă nu vreau să-l răsfoiesc.

Vreau să merg la cumpărături şi să pierd ore în şir alegînd daruri pentru cei dragi….

Şi mai vreau o seară cu muuuuuuuulte lumînări,  1000 şi 1000 de vise, şi 1000 de dorinţe, şi 1000 de zimbete pentru cei care mi-au ţinut inima în mîini în vremi de nelinişte, şi 1000 de cîntece şi cărţi necitite, şi 1000 de nopţi nedormite pentru puii mei.

Moşule, nu vreau nimic. Vreme bună. Vreme…

Atîtea s-au întîmplat zilele astea….

luni, 6 decembrie, 2010

Da, înainte de asta….  :)

YouTube previzualizare imagini

Un măr roşu şi rece…

joi, 2 decembrie, 2010

Zîmbesc… Am atîta aer în plămîni că pot să fiu pernă de oxigen, și, anume asta m-a făcut să-mi amintesc de zilele cînd nu a fost așa; zile în care nicio pernă cu oxigen nu avea puterea să-mi ventileze plămînii și creierul ce se îneca în apă… Nu obrajii, nu sufletul.. creierul! Bîhlit(alt cuvît mai potrivit nu am găsit).

Azi, zimbeam. De la sms-ul fiului meu, de la nota de 10 la istorie… de la moșul care mi-a întins un măr frumos-frumos, în spatele Palatului Național… și m-a rugat în schimb să-i permit să mă sărute pe obraz…

I-am permis… a surîs, trist… și mi-a zis că soția lui nu mai este din primăvară și că plînge în fiecare zi… și că ei îi plăceau merele roșii, reci… L-am îmbrățișat…

I s-au împăienjenit ochii.

Nu am știut ce să-i spun. Mi s-au împăienjenit  şi mie. Mi-a zis că i-ar plăcea să mă mai vadă…

- Să nu vă faceți griji, Domnișoară. Sunt profesor universitar, adică am fost. Acum, mai citesc. Am predat filosofie.

I-am dat un  bilet la Potcoava de Aur, pentru spectacolul de muzică populară. A promis să vină. Mi-a dat întîlnire peste 2 săptămîni, la Delice D’Ange…. Am vrut să-i zic: “Cafeaua e din prtea mea. Fără zahăr..”

S-a întors şi am avut impresia că l-am deranjat cu ceva….

-Domnişoară, eticheta spune următoarele…..  .( Am rămas încuiată) Soţia, mea, Eugenia, a predat limba franceză. Am stat în Franţa aproape 7 ani. Acolo stau şi copiii noştri. După plecarea soţiei, ies de două ori pe lună afară. Iau o cafea şi o ţigară. Pe dumneavostră am să vă servesc cu cacao. Sunteţi prea tînără pentru cafea… A! Şi vom vorbi despre filosofia antică! Faceţi o excursie la bibliotecă.

Am scos i-pad-ul (ca o proastă) şi i-am zis că această jucărie e biblioteca mea… S-a apropiat, mi-a întins umbrela, să i-o ţin … L-a luat şi l-a mirosit…

 - Miroase a nou şi fals. Cartea miroase a vechi, cartea transmite, ca şi apa, informaţie… iar această jucărie, domnişoară, e un lucru deosebit de util cînd doriţi să vă rujaţi.

…. şi-a scos încă o dată pălăria de un gri ce mai mult dădea spre lavandă… a înclinat capul, abia sesizabil, şi,  a mai lăsat în urma lui un zâmbet … apoi, duuuuuus a fost ca şi cum nici nu am mai stat cu el 10 minute …

…. un pic confuză … nu-mi venea să cred; de ce Dumnezeu mi l-a scos în cale….?!