Cucoană, iubirea, cucoană.
Împrăştiată, nesigură şi … . Vine şi pleacă cînd vrea ea: fără să te anunţe. Nu a auzit de „ 2 săptămâni conform legislaţiei în vigoare”, de termen de probă şi un altul de preîntîmpinare. Te năboieşte precum sîngele, te părăseşte precum anotimp-ii sau an-ii; cu schimbare de prefix sau număr de telefon, cu o viză străină de reşedinţă şi discursuri … de pocăinţă.
Cucoană, iubirea asta, cucoană.
Nebună, sălbatică şi nesuferită. Necuviincioasă şi netrebnică. Necurată şi nacealnică. Năştruşnică şi… nu, năstruşnică nu e bine, adică e prea de bine, iar eu mă sfădesc azi cu iubirea. Nu cu-a mea. A mea e în siguranţă (relativă ).
(Numai vă rog, podrujte, nu mă sunaţi şi mă întrebaţi… „mioriţă laie, laie bucălaie…da al tău e acasă, da totul e bine?””. E totul la cald, dar „Moskow ne dremlet…”)
p.s. Zâmbiţi, aici am spus ceva amuzanz. Aşa cred eu, deşi nu îmi vine deloc să zâmbesc; mi-i somn mai tare.
În loc de năstruşnică tre să caut un alt cuvînt, tot cu „n-” ca să iasă bine textu’… năbădăioasă, năpârlită (o! „Năpârlită … Minunat cuvînt pentru o iubire … ca-n viaţă, podrujtele mele, ca-n viaţă!).
La litera „N” mai pot găsi, cred, şi …. iubire năsălnică şi năucitoare….
Năucitoare. Aşa o vreau!!!! Năucitoare…
Nălucă, iubirea mea, nălucă.
Prin inima mea, prin ploaia ce o usuc în palme, prin toamna ce schimbă culoarea părului şi tăietura zâmbetuli, prin toată fiinţa mea care nu-şi prăpădeşte anii în frica de a nu pierde o iubire năpârlită.
Nălucă, iubirea mea, nălucă…
