Cine mai ştie cu exactitate ce o fi fost în celebrul cap a lui Arhimede (la sigur nici nu a realizat cît de genială îi e hîrca (ţeasta) şi ceea ce e sub ea!). O mers omul să se ghilosească şi cînd colo … nu găseşte gelul de duş Dove şi hai să ne ţinem de descoperit: Evrika!
Auzi … descoperire: volumul de apă dezlocuit trebuie să fie egal cu volumul unei părţi a corpului său, cea aflată în apă. Da volumul emoţiilor şi a “santimentelor” şi a surprizelor şi a copiilor frumoşi pe care i-am făcut şi îi creştem şi … îi dăm la casa lor; volumul nopţilor nedormite şi a degetelor umflate de la atîtea cotlete prăjite ca să le astupăm gura; volumul în metri cubi (nu găsesc altă modalitate de a scrie!) a lacrimilor pe care le pişăm (scuze, dar nu cred că puţine sunt celea care nu au auzit măcar odată în adresa ei aşa drăgălăşenie) în lungi ani de singurătate şi negăsire de omenesc; volumul of-urilor şi a ochilor fericiţi cînd ţi se spune: “Da ce ai păţit de te-ai gătit aşa…” (luat drept cel mai frumos compliment); volumul căldărilor de gunoi pe care tot noi le ducem şi a torbelor pline de la Nr.1 ….. trebuie oare acest VOLUM dezlocuit să fie egal cu “volumul” unor 7-ani-de-acasă pierduţi prin ciritei? Trebuie oare acest volum de dragoste jalnică şi cerşetoare să fie egală cu “volumul” unui individ care nu ştie cea mai elementară LEGE A FIZICII?!
p.s. Niciodată nu mi-a plăcut fizica, deşi e obiectul pe care l-a predat tata.
Legea lui Arhimede: Nu pot fi fericit cu fericiri de împrumut!
