…. ca să fiu fericită, să rîd în hohot sau să plîng. Nu mi-a trebuit mult ca să zîmbesc sau să Rămîn. Şi niciodată nu mi-a trebuit mult ca să Plec. Am înţeles de mică cum stau lucrurile la “muritori” şi nu am căutat să fac ordine în această lume. Mult mai mult m-a interesat ordinea din capul şi sufletul meu.
Nopţile sunt făcute pentru somn… asta zic cei care nu au de ales. Nopţile sunt făcute pentru ca Luna să poată să lumineze chipul omului drag. Nopţile sunt făcute ca să te prăpădeşti de rîs…. urmărindu-l pe Jack Nicholson în “As Good As It Gets” încercînd să cotrobăiască prin sufletul lui un compliment de urgenţă pentru Helen Hunt (pentru eroina ei…. pur şi simplu, atît perfect e jocul încît nu vreau să-i cheme altfel…). Nopţile sunt făcute pentru cei care nu au unde-şi ascunde ziua lacrimile. Nopţile sunt făcute pentru cei care nu vor să observe în timpul zilei că trece viaţa pe lîngă ei… Nopţile sunt făcute pentru cei care pe lumină nu au curaj să se roage Celui de Sus.
Nopţile sunt făcute pentru cei singuri. Ea le umple Singurătatea cu Întuneric… şi…. uite aşa, ajung…. Întunecaţi de Singurătate…
Nopţile sunt făcute pentru nebunii ce vor să dăruiască stele, să rîdă, să iubească… să cînte…. să danseze.
Lumina ne ia tot.
Noaptea….
Noaptea… e cel mai frumos anotimp al zilei….
Noaptea e prea frumoasă ca să te culci cu ea…
