Arhiva categoriei «FRÎNTURI...»
ninge… cu fulgi măşcaţi peste tot unde s-a aşezat uitarea….
vineri, 6 ianuarie, 2012
constat că încă mai trăieşte…
marți, 13 decembrie, 2011
am plecat fără să dau multe explicaţii: pur şi simplu am plecat. Azi, nu ştiu ce mă apucase…
Mi-am zis să caut blogul cel vechi, acolo unde a început totul. Stau acum şi mă gândesc… oar
Oare de ce am intrat… ce voiam să găsesc şi, am găsit oare?!
Două-trei săptămâni în urmă am avut-o pe Angela Aramă în emisiune. Nu am să îţi spun despre ce am vorbit… Vreau doar să spun că la plecare mi-a zis scurt, aruncat…. abia auzit şi totuşi suficient de apăsat ca să audă toată echipa: apucă-te de schris.
Şi îmi amintesc că mi-a mai spus cineva… scrie poveşti. Hai, hulpe, scrie…. sau hai să scriem. Împreună.
Ce frumos mai sună…
Oare ce am căutat eu pe blogul cel vechi?!
Adelle….
marți, 29 noiembrie, 2011Azi am văzut un fulg, speriat şi zălud. Zbuciumat şi ajuns prea devreme. La pământ. Da, chiar am văzut un fulg. Că doar nu era altceva. Un fulg era, nu?! Zbura şi el şi mă enerva că îl pierdeam din ochi. Dacă ar fi fost mai mulţi – o mie – nu mă enerva aşa de tare. Da era unul şi, slăbuţ nu ştiu cum îmbrăcat, şi … dezordonat. Probabil, nu era mă-sa, sau nevastă-sa acasă când o fi ieşit. Şi uite aşa, fulgul ăsta, m-a convins… şi am visat vreo două ceasuri, după prânz. Da poate se prăvălea soarele spre amurg. Şi am visat câteva ceasuri bune.
La o casă mică-mică, cu şemineu (că nu-s proastă, aşa e bine… că nimeni nu visează la casă cu sobă şi fără “comodităţi” sau utilităţi, cum dracu le mai spune…))
şi acum visez…
Îmi doresc un pian într-o casă mică, fără etaj, poate doar o mansardă uitată în ploaie sau în nişte fulgi, da sigur, primii să fie. Îmi doresc un pian care să cânte ca şi cum ar vorbi şi să vorbesc ca şi cum mi-ar cânta un pian printre degete… Îmi doresc la nebunie o casă mică, da mică să fie, cu prag curat şi clanţe curăţate şi să invit într-o viforniţă de februarie un oaspete şi să îi pun un ceai şi mere coapte şi să nu mai înţeleg cât de fericit e omul care are o casă a lui şi în care să nu ajungă niciun străin, nicio străină; unde să nu pătrundă decât vântul, printre crăpături, aducător de uitare şi nesomn.
…. şi atunci, prin neadormite mâinile mele, să răscolesc prin mapa aia cu note din copilărie şi să cânt o fugă de-a lui Bach…
La pian.
… da, şi să ningă…. trist… şi păgân.
p.s. Câtă pasiune şi uitare poţi să trăieşti ca să scrii aşa?! De câte ori mă întreb… Ninge trist şi păgân.
Edito de toamnă…
duminică, 20 noiembrie, 2011De o săptămînă … fetele din redacție mă termină cu mesajele, iar eu cu tăcerea: „Editorialul!!!”
Roiesc sumedenie de gînduri şi niciunul nu spune exact ceea ce am de „răsfoit” şi ceea ce văd dincolo de geamul „ruginit” şi el de atîta toamnă.
Într-un sfîrşit, s-a lăsat măgulită… (nu vă spun cine m-a inspirat).
Fantastică toamnă… Răsfoiesc numărul nou şi mă întreb despre cine aş fi vrut să scriu… Dacă tot nu am avut acces direct la scris, îmi zic să vorbesc despre Modă, femeie nebună și asta. A ajuns să ne aducă adevărate piese de artă modernă, să ne sucească gîturile şi să golească buzunarele bărbaţilor. Ea, ca şi politica, nu ţine de simplitate, ci de imaginaţie vie a creatorului.
În această toamnă se poartă corsetele, dar nu încorsetăm pe nimeni; folosim uşor şireturile. Tragem sforile şi… Voila! Nu căuta să citeşti printre rînduri. Totul e la suprafaţă.
Totul e pe ….
Totul e la vedere. Trebuie să ai ochi pentru ceea ce e atît de evident:
În această toamnă se “poartă” Platformele: și cele electorale… și cele elaborate, stilate, cu catarame și detalii strălucitoare.
Anul acesta se poartă platformele unor Nume noi, fără detalii picante.
… copertă!
Se poartă Platformele. Tu faci alegerea. „Poartă-le” pe cele … care ştiu cum să se poarte!
P.S. Fantastică-I toamna cînd totul e la … suprafaţă!
… cetire din DEX-ul vieţii
duminică, 4 septembrie, 2011Cucoană, iubirea, cucoană.
Împrăştiată, nesigură şi … . Vine şi pleacă cînd vrea ea: fără să te anunţe. Nu a auzit de „ 2 săptămâni conform legislaţiei în vigoare”, de termen de probă şi un altul de preîntîmpinare. Te năboieşte precum sîngele, te părăseşte precum anotimp-ii sau an-ii; cu schimbare de prefix sau număr de telefon, cu o viză străină de reşedinţă şi discursuri … de pocăinţă.
Cucoană, iubirea asta, cucoană.
Nebună, sălbatică şi nesuferită. Necuviincioasă şi netrebnică. Necurată şi nacealnică. Năştruşnică şi… nu, năstruşnică nu e bine, adică e prea de bine, iar eu mă sfădesc azi cu iubirea. Nu cu-a mea. A mea e în siguranţă (relativă ).
(Numai vă rog, podrujte, nu mă sunaţi şi mă întrebaţi… „mioriţă laie, laie bucălaie…da al tău e acasă, da totul e bine?””. E totul la cald, dar „Moskow ne dremlet…”)
p.s. Zâmbiţi, aici am spus ceva amuzanz. Aşa cred eu, deşi nu îmi vine deloc să zâmbesc; mi-i somn mai tare.
În loc de năstruşnică tre să caut un alt cuvînt, tot cu „n-” ca să iasă bine textu’… năbădăioasă, năpârlită (o! „Năpârlită … Minunat cuvînt pentru o iubire … ca-n viaţă, podrujtele mele, ca-n viaţă!).
La litera „N” mai pot găsi, cred, şi …. iubire năsălnică şi năucitoare….
Năucitoare. Aşa o vreau!!!! Năucitoare…
Nălucă, iubirea mea, nălucă.
Prin inima mea, prin ploaia ce o usuc în palme, prin toamna ce schimbă culoarea părului şi tăietura zâmbetuli, prin toată fiinţa mea care nu-şi prăpădeşte anii în frica de a nu pierde o iubire năpârlită.
Nălucă, iubirea mea, nălucă…
