A trecut aproape o săptămînă. Parcă şi acum o văd… Sunt o fire sociabilă, dar atunci cînd am văzut-o, m-am blocat definitiv. Mă enerva toată lumea în jur: doi iubiţi care se pupau în spatele meu, una în faţă care nu se sătura să tot fotografieze… cei care se ridicau ca să-i ducă flori… Îmi doream să simt fiecare respiraţie, să prind fiecare acord… să aud tot, să nu pierd nimic. Îmi ziceam la început că dacă am să reuşesc să fredonez în minte fiecare cuvînt, înseamnă că …. am fost la concert.
Tocmeala cea de acasă…. cu cea de la tîrg…. ca şi prima dragoste. Cu cît e mai ridicolă şi fără sens, cu atît mai avan îi luăm apărarea. Aşa şi eu: mi-am luat camera să fac poze. Pe parcursul primelor 3 piese aş fi putut face. Pe naiba! Am uitat cu desăvîrşire să trag poze…. Am intrat. M-am aşezat. Am îngheţat. M-am trezit după o oră şi jumătate. Mută! Nu pot să-ţi spun multe despre ea. Nu e frumoasă – e fantastică. E poveste. E film. E anotimp şi iubire şi trădare şi durere şi nerv şi mamă şi iubită şi viaţă şi … (cred că ar fi trebuit să mai pun şi nişte virgule….da, dă-le-ncolo…). E Lara… . Numele ei, figura ei…. energia pe care o lasă… e atît de diferită de tot.
Multora nu le-a plăcut. aş fi vrut să strig: “Cum să nu vă placă?!”…
Nu, nu are rost. Ea tot nu poate să placă tuturor. Ea a venit să cînte. Simplă… ca două capishi… (aşa ar spune moldovanu…), da chiar aşa… simplă. Uşoară. Jucăuşă. Un pic obosită. Am avut impresia că nu era în cea mai bună dispoziţie… nici eu nu mai eram. …. Dar, ceea ce am crezut dintotdeauna că voi primi de la ea, am primit. Chiar şi obosită fiind … fără mare orchestră în spate.. (în general nu o avea), a cîntat… aproape a cappella, mi-a lăsat impresia că a cîntat numai şi numai pentru mine. Asta e puterea ei de “seducţie”. Nu o ascult cînd mi-i greu, nu o ascult cînd vreau să plîng; pentru asta am alte…. “cîntări”, numai bune pentru a te băga în comă…
De cînd am descoperit-o, mi-a lăsat senzaţia că a cîntat numai pentru mine… şi această calitate o au prea puţini interpreţi.
Am cîteva poze. Proaste. Pentru că m-am dus s-o ascult şi s-o aud. Şi am uitat de cameră.
p.s. Mai am, cred, două poze… am să le anexez zilele astea… atunci am să-ţi povestesc mai pe larg…cît de frumos a fost şi cît de repede a trecut.