Arhiva categoriei «SOFICO...»

Culoarea primăverii mele…

duminică, 28 martie, 2010

O sîmbătă… frumoasă, de primăvară, cu aşteptări… cu dorinţe. Sîmbăta dinainte de Florii. Am ieşit să luăm o gură de aer. În pădurea mea. Se pare, că a descoperit multă lume locul cela… Era prea populat astăzi.

De vorbă cu Sofico…

joi, 4 februarie, 2010

colaje5E vreme lină. Ca dinadins. Parcă un pic de ger, dar frig e tare. Parcă nu bate vîntul, dar în oase a intrat ceva străin. Ceva ce mă îngheaţă. A întunecat de alaltăieri dimineaţă. Şi de atunci strîng pulbere de lună, o amestec cu venin şi fac alifie. De pus pe rană.

Şi mă cred mare vrăjitoare. Şi bolmojesc deasupra fierturii, şi amestec veninul din inima mea cu pulberea lunii, mai arunc cîte un praf de stea cu aromă de scorţişoară şi chiar cred că ramurile copacilor ce se zbuciumă după geamul bucătăriei mele se roagă cerului pentru mine.
Iau o piatră scumpă, un rubin, în care şi-au găsit loc atîtea picături de sînge. Îl ridic. E ca un bulgăr de zăpadă, doar că roşu… Trebuie să fie perfect. De asta l-am ales pe el… Pentru că a văzut atîtea mîini de “artist” şi atîtea inimi frînte, atîtea zile şi nopţi a tot cules, atîţia ani, picătură cu picătură, a adunat în el adevărata durere a iubirii. Pure. Pentru că numai o durere şlefuieşte, numai durerea scoate la suprafaţă perfecţiunea unei iubiri.

rubin-3Există un testament.
Testamentul rubinului: Oricine eşti! Orice meserie nu ai avea, lasă totul pentru o singură cauză. Şlefuieşte acest rubin. Stoarce şi ultima picătură de sînge! Şi clăteşte-l în cea mai curată lacrimă; cea a disperării. Nu te opri. Nu da înapoi. Nu ceda omenescului!
Hain!!! Rupe şi adună, pînă îl vei vedea desăvîrşit. Anume acest rubin, se numeşte iubire.

De vorbă cu Sofico….

joi, 4 februarie, 2010

29Vreau o poveste. Să o spun unui copil care o aşteaptă. Mai mult ca niciodată vreau să cred că copiii vin pe lume la magazinul de păpuşi: te duci dacă ai bani…şi îţi iei una. Dacă ai mai mulţi bani, îţi iei două.
Cînd o întrebam pe mama de ce m-a luat pe mine prima şi nu pe fratele meu, ea mi-a zis că nu i-au ajuns bani. M-a luat pe mine pentru că fetiţele erau mai ieftine.

Pentru Ovidiu nu prea am reuşit să compun poveşti: eram prea tînără şi prea proastă. Azi, nu mai sînt aşa de tînără ca atunci şi nici minte nu am adunat chiar multă (că poate îmi cumpăram mai multe păpuşi), dar vreau să adun multe poveşti pentru fetiţa mea… Pentru cînd va fi. Pentru cînd o voi strînge în braţe.

Vreau să mă audă Dumnezeu şi să mi-o aducă repede. Pentru că tare mult o mai aşteaptă cineva la uşa magazinului.
Şi ca să nu vorbesc cu … mine, mi-am zis să stau la poveşti cu Sofico. Aşa am s-o numesc. Sofico, cea somnoroasă.

Sofico…. Dara-Sofia.