Cădeau cuvintele la … imperfect.

Cădeau cuvintele.

Multe. Grele. Apoi multe şi grele, deodată. Le adunam cum adunam alteori merele văratice după ploaie sau furtună. Erau multe şi ele. Multe şi grele. Bătute. Asemeni acestor cuvinte pe care încercam să le adun în poală şi să le aleg: bune – la inimă, rele – la gunoi.  Le căitam prin rănile deschise, cu grijă, ca să nu le “bat” şi pe cele bune, dar nu îmi reuşea cum îmi reuşise altădată.

Mâinile erau de ceară. Iar cuvintele?!

Cuvintele – umbre! Multe şi grele!

4 comentarii la “Cădeau cuvintele la … imperfect.”

  1. olga spune:

    Indiana, esti geniala, ai un stil de a scrie cum nu am mai gasit pina acum, desi sint cititoare de bloguri de tare mult timp. Te urmaresc de ceva vreme si mi-ar placea la nebunie sa am o carte de a ta la mine in biblioteca.
    Cred ca ai scrie un best seller.

    • Indiana spune:

      Olga, draga mea, curajul e asa o bestie… care uneori se inrudeste cu lasitatea si, nu as vrea sa cred ca e cazul meu. Imbratisez cu drag pentru aerul pe care mi l-ai daruit.

  2. Emotionant si foarte frumos! Mersi!

Lasă un răspuns