Viaţa ALTEIA.

Mă trezi din somn întunericul. Era copleşitor de mult. Oriunde.

Ies. Am nevoie să-mi răcoresc sufletul.

Trăiam de mai multă vreme, ah! de câtă vreme, viaţa alteia.

Apusurile erau străine, şi răsăriturile, şi străinii erau mai ai mei decât eu însămi. Trăiam o viaţă străină şi nu puteam acum, că tot ieşisem să “îmi plimb viaţa”, să înţeleg: cum am ajuns în viaţa “EI”?!

Ce căutam acolo şi de câtă vreme nu mă văzusem pe mine. Trăiam viaţa alteia şi nu îmi imaginam cum aş putea să o găsesc, şi unde să o caut…. Eu vreau să îi întorc viaţa celei care şi-o doreşte, care a visat-o aşa.  Pentru că asta nu e viaţa mea.

E viaţa ALTEIA.

Lasă un răspuns