Dor de ducă…

În zilele în care nu ştiu unde să mă bag, adică în acele zile când îmi doresc să o iau la pas pe străduţe, care trăiesc de multă vreme, în oraşele Bavariei, sau ale Italiei de Nord, sau ale nu-mai-ştiu care vacanţe “neîmplinite”, eu bag ceva muzică. Şi nu aşa, pur şi simplu. Două-trei ore de ascultat muzică bună şi … îmi revin.

Pe mine mă ajută atunci când îmi doresc să plec undeva, când mi-i dor să iau avionul să îmi revăd odorul, când simt că mi-i dor să probez o pereche nouă de pantofi, sau când pur şi simplu mi-i dor de ceea ce nu pot spune în cuvinte, îi ascult. Îl ascult. Şi trece. Chiar. Trece. Doar că trebuie să mai treacă şi vreo două ceasuri. YouTube previzualizare imagini

Lasă un răspuns