Jurnal Banal

Căutam ceva printre rafturile cu cărţi ale mamei ceva.

Nu ştiam sigur ce vreau să citesc, dar de fiecare dată când mergeam la ei, frunzăream prin bibliotecă o  duzină de cărţi pe care, fără nicio ruşine, le lăsam lângă pat a doua zi dimineaţa şi plecam spre Chişinău ca şi cum aşa şi ar fi fost normal. Trecu ceva vreme până să observ că nu e bine ce fac… şi că această dorinţă de citanie a mea, îi dă mamei “front” suplimentar de lucru. Aşa că până aseară, mă limitam la maxim două cărţi, ceea ce ar însemna că … urmează să povestesc despre cum am ajuns în sfârşit să fiu aproape un copil cuminte şi cum merg acasă la ai mei şi citesc dintr-o singură carte.

Da nu despre asta am vrut să spun: ceea ce m-a surprins până şi pe mine e că din şirurile de cărţi ordonate după autori, epoci, curente şi a.m.d., am ajuns să iau de la raft Fănuş Neagu  şi “Îngerul  (lui ce) a strigat.”

Nu-mi plăcu atunci când o avui drept lectură obligatorie la facultate, dar, cum fu obligatorile, o dusei la capăt (cu chiu cu vai).

Astăzi, tre să spun că sunt confuză… despre cum şi de ce, un pic mai încolo, când o voi închide.

p.s. Ouleaţă, Che Andrei şi Căpălău, nu mă lasă să dorm. Mânca-i-ar …

Lasă un răspuns