Prin lume …

Eu întotdeauna am avut un mare “talent”.

De mică, ieşeam în drum (cred că am mai spus-o) şi urlam cât mă ţineau bojocii: Luuuuume!!!!! Unde te duci?!

Dumnezeule sfinte, oare ce credea mahalaua când auzea pe fata Panaghiţei urlând ca din gură de şarpe?! Retorică întrebare şi azi, şi atunci. Sau mai făceam ceva… puteam ieşi pe poartă şi mă duceam unde mă duceau picioarele şi ochii şi, dacă vedeam o gospodărie mai arătoasă, strigam la poarta omului:

- Lele Catincă, auzi, lele Catincă…

- Ce vrei, bahur?! se supăra femeia ce abia de se vedea după vraful de lut şi paie.

- Lele Catincă, arată-mi cum e la tine în casă…

- Du-te, drac împieliţat, şi să nu te vad pe la poarta mea. Auzi ce copchii nebuni mai cresc acum. Auzi, măi Toadere, să-i arăt cum e în casă… Da ce, muzeu e la mine?!

… … …

Aici voiam să ajung. La muzee. M-au cucerit dintotdeauna locurile în care au fost răsfoite multe pagini de istorie.

Mă fascinează peretii lor temeinici, ca umerii unui bărbat ce nu va trăda niciodată… îi cunosc dintr-o mie. Mă lasă fără cuvinte, cu imaginaţia dezgolită, zgârcitele fraze informative pe care le găsim şi întreb de cărţi, de istorii, de monografii, de mărturii ale celor care au stat prin preajmă, care ştiu măcar ceva.


Acum câţiva ani, în 2009, ajunsesem în Marele Ducat de Luxembourg şi mi-am promis atunci că am să colind, cât mă va lăsa Dumnezeu pe pământ, toate castelele… pentru că am impresia că am trăit în acea vreme, că recunosc locuri şi fragmente de decor, şi personaje care stau cuminţi, prinse în rame aurite, pe pereţii ce respiră în acelaşi tact cu mine.

O să ziceţi că am citit multe cărţi… Da, am citit, şi multe dintre ele chiar ascundeau printre paginile lor mulţime de coridoare abia luminate, şi am “răsfoit” o mulţime de intrigi şi am “fost” martora multor scandaluri pe la curţile Regelui Soare – în copilărie.

Acum e altceva. Acum e un interes aproape “academic”: vreau să ştiu totul, să citesc tot ce se poate, să văd documentare şi să studiez istoria lor.

De asta mi-am făcut o listă, una imaginară şi o hartă a celor mai dorite ascunzători de poveşti.

Am fost să văd Castelul Banffy de la Bonţida şi Vechiul Castel al Goriziei, împărţit în Palazzetto dei Conti, Palazzetto Veneto şi Corte dei Lanzi. E ceva incredibil. E ceva despre care e greu să vorbeşti. Trebuie mult să te documentezi… şi ochii trebuie să se obişnuiască cu istoria, cu lipsa kitsch-ului “tradiţional”.

Am văzut Palais du Governeur din Metz (Franţa) care mi s-a părut dispus să primească multă lume… şi am mai văzut Vianden, castelul medieval al Luxemburgului, dar şi Valea celor şapte castele… Apoi, am ajuns să văd Castelul Predjamski, dar şi Vechiul Castel al Ljubjanei.

Despre toate într-o zi am să vă povestesc… Şi despre Villa Pisani care m-a “nenorocit” pe viaţă. ;) şi despre Villa Soranzo din Fiesso d’ Artico. Tot în Fiesso, poţi intra la cea mai dorită fabrică de încălţăminte şi accesorii, mai ales pentru femei – Louis Vuitton.

Da, şi pe final, pentru romanticii incurabili, o localitate plină de istorie şi istorii – Montecchio Maggiore. Aici găseşti Villa Belaguardia, adică castelul Julietei (locul unde a locuit, cu adevărat, familia ei; acum castelul găzduieşte un muzeu şi un restaurant în care am mâncat cel mai bun peşte)  şi Castello della Villa, adica locul copilăriei lui Romeo. Acolo e o reşedinţă privată, dar nimeni nu te împiedică să vizitezi această vilă cu o programare, sau dacă cunoşti pe cineva din apropiere. Eu am avut ocazia să văd cel de-al doilea castel, al lui Romeo, doar în treacăt… Sper odată să ajung.

Anul acesta, mi-aş dori să văd măcar două din castelele Franţei şi două din Bavaria, de exemplu Castelul Neuschwanstein care primeşte anul peste 1 milion de turişti şi Hohenscwangau care, deşi situat alături, primeşte cam 300000 de vizitatori anual.

Iată ce vise de vacanţă am eu pentru această vară… Voi?! Unde vreţi să mergeţi?!

Lasă un răspuns