Cuvinte incomode…

Azi miros a ars; a hârtie  arsă şi a cuvinte care se sting necitite, nespuse, incomode.

Mi-am amintit de o oarecare zi când mă trezi un nu-ştiu-cine; cu o pană. De neuitat senzaţia. Interesant e că nu-mi amintesc când s-a întâmplat, nu-mi amintesc cine mă trezi aşa, dar îmi amintesc senzaţia dureroasă de “neatingere” şi totodată prezenţa unui zâmbet gâdilat.

Despre asta ar trebui să scriu.

Despre frumoase emoţii care trezesc şi altora aceleaşi senzaţii: de siguranţă, de “neatingere” şi totuşi… Prezenţă.

Lasă un răspuns