Ce amănunt important!

Tot cu drumurile am să pornesc, ca să ajung la amănunte. Are Chiriţoaia socoteala ei. Da, grele ziceam, drumurile. Şi cu primejdie… Şi jenante, uneori. Şi fără folos. Şi lăsate în drum, “poate aştepţi un pic, cucoană că azi e sâmbătă”.

Drumuri aşteptate şi lăsate în baltă, ca să nu mai “aterizeze”. Da eu înaintam, ca oaia. Ştiţi mitul oii, cel în care ea se îndreaptă  spre hău şi nu înţelege: ba mai mult, mai ia şi o turmă-două după ea.

Da, am avut drumuri. În general, îmi place acest cuvânt. Mă înţeleg eu cu el, oarecum. Şi chiar bănuiesc că, pe undeva, mă repet. Ei da, mare treabă! Parcă nu se mai repetă lumea. Simt, înseamnă că trebuie să mă răsuflu. Mare treabă! M-am simţit  în drum mai acasă şi “acasă” mai în drum. Am alteptat ore bune ăn drum, fără să am voie să bat la uşi; cred că ar fi putut să mi se deschidă. Poate de asta nu aveam voie.

Am crezut, de cele mai deseori, că drumurile pot fi gemene şi că orice lucru spus, trebuie şi făcut. Da! Pe dracu! Orice lucru trebuie mai întâispus ca să “se bucure” şi stelele de cuvintele bine alese, apoi lăsat baltă.  Asta e legea lumii! Că numai aşa îţi mai vine uneori dor de el, iar alteoriai nevoie de alifii băbeşti ca să te faci bine. Nu te ajută aspirina. Ea numai castraveciorii îi ţine fragezi şi “cronţănitori” în murături.

Fiţi atenţi ce drumuri luaţi, ce curse alegeţi … şi ce piste “de decolare”. S-ar putea să fi dat demult faliment “pista de aterizare”.

Zbor uşor, steleor….

Cadeţi!!!! Asta e viaţa voastră! Asta e meseria. Pe voi nu vă interesează sorţii, destinele, cu atât mai puţin “inimii” inimelor, iar dacă veţi mai iubi sau nu vreodată: luciţi, “sebe”, şi habar să nu aveţi cât machiaj curge uneori din ochi la fel de curaţi şi sclipitori ca Lumina amăgitoare a voastră ce părea atât de aproape. Acum nu îmi mai placeţi ca înainte. Şi nu vă aştept. Eu rămân cu Luna. Ea, unica, a rămas cu ale ei; căi grele, necunoscute.

Nu te cheamă, nu te întreabă de sănătate, de suferinţă şi dragoste. Ea ştie să asculte! Şi ….. tace. Ce amănunt important!  Să ştii să taci.

p.s. Astăzi port cu mine cutia cu vise… şi nu o deschid decât celor cărora le lucesc ochii. Şi eu ştiu cum trebuie să lucească: în tăcere şi cu frica … de a pierde. Asta e marea Dragoste – frica de a pierde.

8 comentarii la “Ce amănunt important!”

  1. Oti spune:

    …si cu frica… de a castiga…
    o promisiune lasata in taina de-o taina, o fericire de-o clipa, ce ar avea toate sansele de a te lasa rupt, o lunga, dulcie, simpaticica intorsatura spre sinucidere, o viclenie multasteptata si mult alungata din treaza socoteala…
    te iu In.. . .

  2. el spune:

    statzi fara grija,ca am:Cazut!!!D-na Luna…la plinul shi stralucirea D-voastra nu rivnim,pt ca suntem prea mici shi neinsemnatzi bolovani de lumina…La nevedere(in loc de revedere)Luna Plina a copilariei mele.Am avut acum certitudinea ,fiind mare ,ca nu am sa o pot intrece,o intimplare de demult a copilului Eu de acum.va fac cu miinutza mea, semn de nevedere de dupa un geam aburit a unui autobuz vechi care imi ducea copilaria la orash,imi lipesc fruntea mai tare de geamul colbait dar cred ca nu va mai vad.cred ca e din cauza colbului…imi mai flutur miina in semn de nevedere,imi mai lipesc obrajorii de geam…l-am aburit…la nevedere scriu pe el.nu cred ca putetzi sa vedetzi ca e colb intre noi si suntem departe.da de cazut am Cazut!!!ne-am facut meseria,statzi in pace shi lumina.

  3. Indiana spune:

    Ce frumos a spus “el” despre Luna… am cunoscut pe cineva care avea o frică de Lună şi o fasciinaţie ce mărginea cu visul de a o atinge…. Nu frige. Ea îngheaţă! Este marele ei atu….. arta de a închide gura atunci când e caz să latre…. tot la “ea”, la Luna. Cadeti! Pentru că numai asa veti avea odata sansa să va Ridicaţi! E si asta o arta. Să ajungi la fund. Comod, la cald… cu sambete stupide si fara sens si vieti care se numara in ceasuri putine. Cadeti! Asta meritati! Au fost vremi cand Luna… va urmarea pasul, a celor doi “indragostiti” şi…. Cazu!!!!! Asa ca nu sunteti singurul Cazut! Numai bine pentru “el”, nerevazut.

    • el spune:

      nu cad ca sa ma ridic,cad ca sa cad…nici nu cad ca sa fac arta dupa asta ori din asta,nu sunt nici acrobat shi nici artist.daca eu ash avea marea shi stelele shi luna vi le-ash darui pe toate impreuna,numai ca sa intzelegetzi un singur lucru,ca noi suntem veshnici!!!!noi nu murim niciodata niciodata!numai ca noi nu suntem chiar noi adica asha cum ne vedem, da cum nu ne vedem.ori ceea ce nu vedem din noi -aceia suntem noi.emotziile noastre suntem noi cei adevaratzi care nu murim niciodata.nu latru nici la luna nici la nimeni…imi vine sa urlu da ma tem ca o sa para latrat…shi mai bine tac,ca sa ma creada lumea un mare filozof.Luna Luna……..vremurile care au fost sunt….shi inca vor mai fi intotdeauna…da,am avut mare frica de Luna copilariei mele,da nu pot sa nu o port in mine,da port in mine una foarte calda shi tare radioasa cu riduri de bucurie shi “borboane “de sudoare pe frunte in goana primului ajuns la finish.numai bine shi clantze curate ca sa fie pace in lume..)))))))))))

  4. Oti spune:

    Cazut in “nevazut” mi-e bine -
    aripa unui inger e-n mine,
    tacerea unui glas strivit
    de ura unui demon
    ma poarta-ntr-un vals-nefal -
    sunt fericit!
    Cazut in “nevazut” mi-e bine -
    a murit cel demon din mine…

    • el spune:

      nu shtiu daca se zice:”Dumnezeu sa il ierte”..?cred ca nu…ca nu mai e un liber arbitru.da bine ca ti-e bine,numai ca cred/ca-i prea nefals/al dumitale vals “nevals”.da cazutu-n nevazut /e bine!recunosc cuvint!palaria la pamint!

  5. Oti spune:

    *vals-nefals

Lasă un răspuns