Gheorghe Tomozei “Biblioteci fericite”

Si eu va spun ca am vazut … biblioteci fericite
cu turnuri de carti rasarinde
din mlastini de covoare
cu ogive închipuind uriasi crini amnezici,
cu tâmple de icoane.
Halebarde pazeau stranele de lemn
lustruite de barbi întelepte. Firidele
erau pline cu sextante si lunete astrale
iar îmbracaturile vechilor tomuri
înca mai duhneau a sânge animal
bine încopciate în buloane de-argint
si în broboanele pietrelor rare.

Am vazut biblioteci fericite
cu carti din care crestea iarba,
carti de apa, de piatra si nafta,
carti volatile si carnivore, carti
din care ieseau locomobile si
ghilotine, carti în care Romeo si Iulia
chiar se iubeau tavalind cinstitele,
uriase in-folii, carti-arce
pline de lighioane (girafe-ntre ele)
carti bolnave cu teribile rani putrefaote
si carti tamada.

Carti în care e frig, în care ninge,
în care se surpa cascade
carti ghiftuite cu cadavre de cai,
prazi de razboaie si imperatori,
carti scrise de îngeri pe cartilagii florale,
cartile tiranilor, cu litere împuscate
si, grozavie! carti scrise chiar de poeti
ba, înca si mai mult, scrise cu poeti
(trupuri mumificate, miniaturizate
de vraci niponi si aduse la proportiile
lacustei; strivite-apoi printr-un tertip
al tipografilor-calai dintr-un alt veac,
cel viitor), carti friabile, gata sa se rupa
la cel mai mic pipait, împarosate,
cu genele câte ramân în ipsosul cald
la facerea mastii mortuare (vezi Eminovici M.),
pline de alge strivite si ieftine cerneluri.

Exista si asemenea carti în ospiciile
bibliotecilor fericite; cu pielea copertilor
toata numai fisuri, numai riduri si cearcane,
cu transpiratie de mahorca statuta,
carti îmbracate în coji de pâine
si-n mâl fecundat de insecte vorace.

Adesea ele sunt tiparite în sticla vulgara
si se vede prin ele si-atinse se sparg;
alteori sunt tiparite pe ploaie
ori pe caramizi de pamânt. Poetii
încep prin a scrie cu mormintele lor
si sfârsesc înainte de propria nastere,
nevazuti, nestiuti. Ei îsi manânca tomurile
de le e foame, de le e sete îsi beau scrisa,
cu cartile lor fac copii, cu ele se-mbraca
stârnind dezgust si mirare în
bibliotecile fericite..

În bibliotecile în care cartea de gresie
întrece pretul cartii de smarald iar cartea
de salcie desfide cartea-lotus.

Eu am vazut biblioteci fericite.

2 comentarii la “Gheorghe Tomozei “Biblioteci fericite””

  1. Grigoras Augustin spune:

    moment de culturalizare pentru cei care doresc sa mai intreprinda ceva in viata asta, in afara de banalul trai specific vietuitoarelor…

Lasă un răspuns