Atât de frumos. Ninge.

Ningea pe nepregătite şi peste tot; peste căldura care răzbătea dincolo de ieri şi nu căuta, cu tot dinadinsul, să se ducă într-un mâine. Ningea peste ochi adormiţi şi nedormiţi, peste fruntea unui bătrân ce trecea pe alături şi peste pragul uşii mele, atât de drag. Ningea peste grele zile în care nu ai mai vrut să scrii pentru nu mai voiai cineva să te citească, să ştie cu ce şi pentru cine respiri, ningea peste serile în care îl intervievai pe Dumnezeu şi în care îi cereai protecţie. Ningea peste tot şi, … ningea.

Ningea peste dimineţile ciufulite şi peste clipe ascunse de lume, peste muzici uitate şi peste cuvinte lăsate pe drumuri.

Ningea … şi ninsoarea asta încălzea multe inimi şi ştergea multe urme.

Gata…

A nins.

Nimeni nu va mai şti pe unde a călcat iubirea şi în ce direcţie … dusu-s-a.

Lasă un răspuns