Scrisoare întârziată lu’Moşu…

Să iau un şpriţ… să scot odată “gulaşul” de la rolă… (reţeta e un pic alta ;) ) şi mă apuc de scris…

Ieri am pus la cuptor o raţă.

Iniţial, ne-am gândit să o facem cu ceva umplutură ca să ţină de saţ, apoi ne-am amintit de vestitele raţe cu mere şi miere: of, cumpănă….

raţa era aşa de “исхудавшая” încât cu mere şi miere, s-a topit alături de un Chianti la fel de rapid cum a venit şi miezul nopţii.

Am aşteptat nişte fulgi zdrenţuroşi până hăt spre dimineaţă … Aşa că azi am ţinut o “întinsoare”(cuvânt nou:)) până la 12.00.

Acum păzim rola şi urmărim live un meci de fotbal improvizat de Zara cu un glob de pe brad. Două globuri sacrificate, o pisică fericită şi capul dânburi. Tot mai aprind câte un beţigaş din alea mirositoare, cu scorţişoară, caut spre geam – poate o ninge odată şi odată şi … visez. Asta e starea care te scapă de orice; visează şi tu şi fă să fie miros de cald şi familie în casa ta. Nimic mai costisitor, nimic mai greu de realizat, nimic mai de preţ decât această senzaţie.

Wow… ce miros vine de la bucătărie …

Şi e cald, şi linişte şi foarte bine.

Lasă un răspuns