La acest lucru mă voi gîndi …

Sunt oameni de care mi-i dor, apoi uit de ei şi iar revin în mintea mea. Cu insistenţă şi regularitate. Inima mea funcţionează ca mecanismul unui ceas elveţian; na… o mai laud şi pe ea uneori. Pentru ca merge bine, pentru că doare şi nu doare. Pentru că este.

Am să scriu despre inimi vreodată, mai ales că am cîntat despre una. Mare, rotundă …. ca o lună plină. În ea a încăput multe suflete, dar ştiu că m-a iubit enorm de mult. Şi o mai iubesc şi-acum. E a mea.

… am luat-o razna. Cred că mi-aş dori ca tastatura asta să funcţioneze exact cum funcţionează inima mea. Să înregistreze orice mişcare, orice răsuflare, să scrie tot ce gindesc (nu, nu chiar tot …). Vreau să spun că de cele mai dese ori vreau să scriu mult mai mult decît scriu, dar nu întotdeauna îmi iese. Nu mi-a venit deloc să scriu cînd a încetat să scrie un suflet drag mie. Nu ştiu cum s-a făcut, dar m-am pierdut parcă, nu-mi venea să cred, nu ştiam şi cred că nu învăţasem în ultimii 2 ani să trăiesc fără rîndurile ei…

Vezi ce face inima asta? Face ce vrea ea … Adăposteşte pe cine vrea ea… E ca şi cum mi-ar fi luat coşul pieptului în chirie. Semnat contract şi …. gata. Ţi-i drag cineva, te obişnuieşti cu el, începi să respiri mai altfel şi-ţi convine şi cînd colo – contractul a expirat. Duuuuus e. Iar tu, tu fa-ţi cardiograma, ia-ţi suplimentul care te va ajuta să respiri de sinestătător şi mergi înainte.

Iar am luat-o razna. Bun. Pentru această dimineaţă, ajunge. Mă car după două “perdele” şi o galerie. Sunt la casă nouă.

În seara asta am să-mi iau îngheţată de la “Incomlac” (e cea mai bună) şi am să adorm fericită admirînd frumuseţea asta de film …. O zi frumoasă să aveţi!

YouTube previzualizare imagini

4 comentarii la “La acest lucru mă voi gîndi …”

  1. Gabriela spune:

    Cind am citit,mi-am dat seama din nou ca duc dorul Soacrei Mici.
    “Nu mi-a venit deloc să scriu cînd a încetat să scrie un suflet drag mie.”
    Nu cred ca pot invata sa traiesc fara rindurile tale,Indiana.La capitolul asta sint ignoranta.

    • Indiana spune:

      Ştii, aş vrea să-ţi spun ceva: cred că am trăit o pierdere, adevărată pierdere cînd a “închis” Soacra uşa în nasul meu. Nu i-am spus-o; oarecum îmi era ruşine, dar deschideam seara de seara şi nu o găseam. Nu vreau să citească aceste rînduri. Nici măcar nu ştiu de ce. Nu vreau să ştie cît de dragă-mi este, poate pentru că sunt a dracului şi nu prea spun tuturor acest lucru. Nu vreau să ştie cît îmi lipseşte şi cît de tare m-am înjurat că nu mi-am făcut o “copie” a blogului ei.
      Nu cred că ştie omuleţul ăsta cît de mult înseamnă ea pentru … pentru …. pentru mulţi oameni; cît de mică este şi …. cît de maaaare. Cînd nu am mai găsit-o, nu m-am mai găsit. O vreme, nu am vrut deloc să intru, iar cînd m-am impus să intru ca să scriu ceva, nu-mi mai aminteam parola… Gabriela…. să îţi spun mulţumesc, e puţin. Şi totuşi, îţi mulţumesc. În rpmul rînd pentru că am putut să spun (datorită ţie) cît de mult îmi lipseşte omuleţul cela talentat,
      în al doilea, pentru căldura pe care am găsit-o în rîndurile tale. M-am simţit… importantă… ))))))) Pup.

    • Indiana spune:

      Asta e mesajul II… ))))) Ştii, şmecheroaică… m-ai citit. M-ai dezgolit. M-ai lasăt nudă. Eu cu golul ăsta (aparent nici nu ar avea de la ce să apară… ;) , aşa va spune cineva (ca să nu dau nume…)). Da, nu mi-a mai venit deloc bine cînd “mi-a închis” şi, cu atît mai mult, nu mi-a venit deloc să sciru cînd a încetat să scrie un suflet drag mie. Da, îmi lipseşte. Enorm. Dacă nu aş fi măritată… aş ruga-o pe Soacra să-mi facă o copie a blogului şi să mi-o dăruiască la dezbrăcat mireasa… )))))).

  2. Gabriela spune:

    Cind te citesc,simt cum urci in mine pina la mine.

Lasă un răspuns