În visul meu tu ai rolul principal …

Cred că tre să dorm deja, dar mi-i plin biroul de pixuri, foi murdărite de litere neascultătoare şi mi-s gindurile aşa de înverşunate şi atît de obraznice încît îmi vine să uit de “tutelă şi curatelă” sau “protecţia copiilor” şi să le dau două palme, dar îmi dau seama că o să mă doară tare… Cred că am o săptămînă de cînd mă zgîndără vorba unui om şi nu ştiu ce replică să-i dau ca să nu greşesc ţinta…

Alegeri, conflicte, aiureli prăfuite … mă plictisesc. Vreau să plec. Departe. Eu şi pixurile mele şi literele mele neascultătoare şi să iau cu mine pe cei care mi sunt atît de dragi şi … atît de puţini. Sunt mulţumită, da, chiar sunt. Atunci cînd îmi spune cineva că mă citeşte şi mă caută printre bloguri, printre ginduri neascultătoare, printre aiureli care uneori mă slăbesc, alteori nu mă mai lasă…

De fapt, stau şi mă gindesc ce m-a adus azi pe blog, pentru că nu plănuisem. Mă găteam să merg la somn, dar a trebuit să mai dau odată pe la bucătărie şi să-mi ung genunchii cu “zelionkă”. Îţi închipui cît de proastă tre să fii ca să-ţi zdreleşti coatele şi genunchii la virsta asta… )) Da, am căzut ieri şi schiorlăiam ca Zara, pisica mea cu urechi lăsate, pe care o ador şi îi spun poveşti şi ea, mîţoagă scumpă, înţelege că mă prăpădesc cînd o văd şi se alintă de nu mai poate.

Aşadar, am mai schiorlăit acum o dată pentru că doarme casa şi nu are cine să-mi sufle în rană sau să “scuipe venin” )) ca să treacă. Cred că tre să închei dănţuiala pe taste; mîine am o zi grea şi e loc de o bucată de somn. Naufragiez şi eu numaidecît în adîncul pernei mele … şi, am să scormănesc un vis pufos, cu dealuri întinse, de prin părţile Toscanei, cu plimbări nocturne şi încurcături “istorice” prin centrul Romei, cu stele multe şi îndepărtate …

Of, ce mult vreau … (nu mai spun). Las pernei să-mi aleagă visul, iar eu … eu te rog să mă iei de mînă şi să mă urmezi: nu-ţi fie frică … în visul meu tu ai rolul principal.

Lasă un răspuns