Mai întoarce, Doamne, …

4.00 – Richie, motănelul nostru, “se zghihuie” ca un nebun.

4.30 – mă termină. Gata, îl dau la şniţele. Da pînă atunci, îl pun la îngrăşat cu o farfurie de pernuţe… miel, morcov. Mănîncă şi …. dormi în tine!

5.40 – S-a luminat. În sfîrşit. Un ochi îl caută pe Richie E identificat pe masă, împingînd cutia cu pizza. Pînă ajung, cutia-i jos, pizza – înauntru, Richie – în agonie. Îi dau o felie să se “împlinească”. El, bucuros de captură, eu … de duminică.

10.00 – cafeaua se cuminţeşte între palmele mele (şi doar puţin pe cearşaf, serios, doar puţin!), iar trandafirii de pe ceaşcă mă roagă să închid geamul că s-a făcut răcoare. Nu, dragii mei, rămîne din voi scrumul dacă nu vă aerisiţi. Rîd de prostia pe care tocmai am spus-o cu vice, iar Richie mă priveşte nedumerit, de parcă lucrarea lui de “doctor” a fost dedicată schizofreniei.

Ninsoarea nu are ce face. Cade. În acest weekend munceşte.

Dau slobozenie unui strop de suc de lămîie ca să-mi dilueze cafeaua – prea amar. Am stricat-o. Măcar să mă ducă capul să nu stric toată ziua cu asemenea talent.

10.20 – Pornesc telefonul. Îmi “zdohneşte” bateria, dar bucuria nu ţine mult. Sună celălalt.

- Noroc, vrei să ne vedem?

- Nu.

- Cum?!

- Aşa. Revin. Pa.

Prima oară mi-am permis să închid aşa, aiurea, ca să simt şi eu gustul unei dimineţi alintate, să am şi eu 5 minute pentru o mască nenorocită pentru riduri mimice (aşa scrie, da eu ştiu că sunt de tot “feliu”). Mi-am permis prima oară să nu vreau să ascult lamentaţii şi să nu vreau să ies în oraş atunci cînd vreau să stau acasă. Vreau şi eu să stau acasă!!! Clar, da?!

Stau în pat atît cît vreau; pînă amorţesc! Richie simte că mă năvălesc fericirile şi vine să-şi mai şlefuiască unghiile: muşcă, zgîrîie, apoi urmează un fel de “pupătură” şi iar o ia de la capăt.

Telefonul … revine. :) Se pare că nu a înţeles. “Izvoli” să înţelegi! Mut, auzi?! Mut să te ştiu azi, şi mîine şi în vecii vecilor.

00.13 … Frezii de la Didu-Dadu şi … semne pe mîini de la Richie. Uite asta, duminică!

p.s. Închide pentru o zi telefonul. Senzaţiile sunt tari! Merită!


2 comentarii la “Mai întoarce, Doamne, …”

  1. Stas spune:

    fericirea mea e că nu am telefon… si nici internet. Traiesc ca în padure si ……..mi-e bine.

  2. adriel spune:

    Tare mia placu starea ta de spirit, poate de aia ca am shie eu asa ceva. Shia chiar te-ai simtit bine fara sentimentul ca datorezi ceva, cuiva.

Lasă un răspuns