Un măr roşu şi rece…

Zîmbesc… Am atîta aer în plămîni că pot să fiu pernă de oxigen, și, anume asta m-a făcut să-mi amintesc de zilele cînd nu a fost așa; zile în care nicio pernă cu oxigen nu avea puterea să-mi ventileze plămînii și creierul ce se îneca în apă… Nu obrajii, nu sufletul.. creierul! Bîhlit(alt cuvît mai potrivit nu am găsit).

Azi, zimbeam. De la sms-ul fiului meu, de la nota de 10 la istorie… de la moșul care mi-a întins un măr frumos-frumos, în spatele Palatului Național… și m-a rugat în schimb să-i permit să mă sărute pe obraz…

I-am permis… a surîs, trist… și mi-a zis că soția lui nu mai este din primăvară și că plînge în fiecare zi… și că ei îi plăceau merele roșii, reci… L-am îmbrățișat…

I s-au împăienjenit ochii.

Nu am știut ce să-i spun. Mi s-au împăienjenit  şi mie. Mi-a zis că i-ar plăcea să mă mai vadă…

- Să nu vă faceți griji, Domnișoară. Sunt profesor universitar, adică am fost. Acum, mai citesc. Am predat filosofie.

I-am dat un  bilet la Potcoava de Aur, pentru spectacolul de muzică populară. A promis să vină. Mi-a dat întîlnire peste 2 săptămîni, la Delice D’Ange…. Am vrut să-i zic: “Cafeaua e din prtea mea. Fără zahăr..”

S-a întors şi am avut impresia că l-am deranjat cu ceva….

-Domnişoară, eticheta spune următoarele…..  .( Am rămas încuiată) Soţia, mea, Eugenia, a predat limba franceză. Am stat în Franţa aproape 7 ani. Acolo stau şi copiii noştri. După plecarea soţiei, ies de două ori pe lună afară. Iau o cafea şi o ţigară. Pe dumneavostră am să vă servesc cu cacao. Sunteţi prea tînără pentru cafea… A! Şi vom vorbi despre filosofia antică! Faceţi o excursie la bibliotecă.

Am scos i-pad-ul (ca o proastă) şi i-am zis că această jucărie e biblioteca mea… S-a apropiat, mi-a întins umbrela, să i-o ţin … L-a luat şi l-a mirosit…

 - Miroase a nou şi fals. Cartea miroase a vechi, cartea transmite, ca şi apa, informaţie… iar această jucărie, domnişoară, e un lucru deosebit de util cînd doriţi să vă rujaţi.

…. şi-a scos încă o dată pălăria de un gri ce mai mult dădea spre lavandă… a înclinat capul, abia sesizabil, şi,  a mai lăsat în urma lui un zâmbet … apoi, duuuuuus a fost ca şi cum nici nu am mai stat cu el 10 minute …

…. un pic confuză … nu-mi venea să cred; de ce Dumnezeu mi l-a scos în cale….?!

6 comentarii la “Un măr roşu şi rece…”

  1. marry-xica.star spune:

    interesant…nu prea am inteles faza cu “Domnişoară, eticheta spune următoarele….. .( Am rămas încuiată)”

  2. Linda spune:

    Frumoasa poveste….uneori intilnim oameni ciudati in viata noastra ..probabil nu fara de sens…

  3. Mara spune:

    Foarte frumoasa postare despre un om deosebit de frumos… Avusem impresia ca citesc un inceput de roman dar un picut dezamagita ca s-a sfarsit prea repede, cred ca trebuia sa scrii: VA URMA…

Lasă un răspuns