Mă năvăleşte decembrie….

Simt că a dat buzna peste mine alaltăieri.

Eram adormită ca un motan bine hrănit. Abia de se luminase afară. Nu aveam mare treaba: sîmbătă…

Băiatul se cotilise încet-încet din patul lui în patul mamei, iar soră-mea adulmeca cafeaua de pe noptieră şi aştepta să o şterg la baie…. pentru că ştia ce ”are de făcut’! Mi-a uscat ceaşca… şopîrla (salamandra :) )

- Tinere, parcă te-ai însurat, îl întreb?! Ce cauţi în patul meu?!

- Mam’ numai pe facebook… şi, la urma urmelor, sunt minor şi am nevoie de dragostea mamei… cît mai sunt sub aripa ei, aşa că ridică aripa şi primeşte-ţi puiul…

- Treci, pui… nu ştiu ce cuvinte să aleg ca să-ţi spun ce simţeam…

Peste vreo jumătate de oră – “ambuteiaj” la bucătărie.

Ninge! Ninge! Asta am auzit! Îmi vine să cînt … “Ninge iar cu dragostea mea….”, dar bahurii se înăduşă de rîs….

- Mam” da Decembrie vine aşa nepoftit?! Maşina ta stă azi pe trotuar, da?!

- Da, stă şi bine face.

- Mam’ da ce mîncăm?!

- Întreabă-ţi nevasta, puiul mamei… Nu vreau să o supăr…

- Da-da, Ovidiu, intervine soră-mea. O să zică că nu vrei să mănînci din mîna ei…

- Auziţi?! Hai-hai!!!!

Îmbulzeală, ceai, cafea…. zahăr şi miere toată masa… hahaha. Bună dimineaţa, Decembrie… dacă tot ai venit mai devreme.

Ne ducem să vedem cu Otilia o casă nouă. Rămînem mască, muţim, nu comentăm… rîdem … şi, după vreo două ore, alegem să mîncăm ceva…. ca să ne treacă şocul. (aş vrea să aprind şemineul de crăciun în casa ceea..)

Ea, cu gîndul…. (nu ştiu la cine), eu cu gîndul la ceea ce şi ea odată o să vrea …

Vine Decembrie  în cîteva zile deşi abia de am uitat cum a fost în concediu.

- Otilia, da tu vreodată te-ai întrebat ce ai reuşit sau ce nu ai reuşit să faci, întreb eu ca o proastă ce sunt pe un copil de 16 ani…

- Nu, de ce?

- Sorry, aşa pur şi simplu…

Decembrie ăsta m-a luat prin surprindere.


- Stai, scumpa, mai e aproape o săptămînă…

- Da, o săptămînă … pentru un decembrie fericit ca niciodată…

Un decembrie discret, cu alint de pisică ce toarce politicos… fără să deranjeze, un decembrie care îmi aduce atîta iarnă afară şi atîta căldură în suflet. Un decembrie pe care atîta l-am aşteptat… Un decebrie… în care nu mai aştept nimic de la Moş. Pentru că am tot ce-mi trebuie… :)

Un decembrie în care iubirea e bună la suflet şi cîntă în major…

O iubire care are două nume. :)

2 comentarii la “Mă năvăleşte decembrie….”

  1. otilia spune:

    o pisica care toarce politicos,un weekend prelungit,superb,care mi-a lasat numai amintiri placute,te iubesc <3

  2. Otilian spune:

    …si noi… Raspund din numele celor ce-ti iubesc cintecul, chipul, sufletul…

Lasă un răspuns