Impresii întîrziate

 Se împlinește o lună de cînd am respirat cu plămînii Moscovei și de cind am plîns de durere de picioare pe Piața Roșie. Nu pot să-mi explic ce m-a ținut să scriu cîteva cuvinte. Măcar cîteva cuvinte…

Impresii?! Bine. Iată-le: durere de cap și de picioare, senzația că m-a uitat mama la carusel și mi-a luat abonament anual pentru roata dracului. Da, m-a impresionat Piața Roșie; pentru că de copil am vrut să o văd, pentru că a fost prima oară și pentru că am prins o vreme foarte frumoasă.

În rest - ”numai tăcerea las-o să vorbească…”. Scchițasem ceva, dar după ce am citit ”Despre zborul moldovenilor ”, am zis că nu va fi rău dacă las să stea la întuneric și să se mureze oleacă impresiile mele ca și murăturile “de vară”, adică cele care nu stau mult.

Între o prezentare, o foame de lup și două înjurături ce se îndreptau tandru spre recepționistă (pffffai!!!) am mai apucat să fac un drum de la Naberejnaia (n-n-n-uuuu aia la care te-ai gîndit :) ) pînă în inima Arbat-ului, apoi direct spre Piața Roșie ….

Și cînd mă gîndesc că am întrebat de un băștinaș dacă e mult pînă acolo…. Mi-a zis că e aproape, taaare aproape; avea ochii albaștri-albaștri și senini-senini și se instalase sărmanul pe trecerea de pietoni ca și cum acolo îi era viza de reședință. Dacă știam că pentru ruși să mergi pe jos un cinci- șapte km înseamnă să “ajungi la alimentara de peste drum”, îi aminteam, cu siguranță de “aniversarea mamei lui”. Nu mai recunosc eu pe blog că am ieșit de la Expoziție pe tocuri iar în Piața Roșie împleticeam picioarele și enervam lumea cu o mutră de măgăriță proastă (poate sunt și deștepte)… Într-un cuvînt – “lajă” mare.

Ce a fost cu adevărat, îți spun mâine. Pînă atunci citește http://soacramica.eu/?p=8044

Mai bun decît așa, nu am să fac, dar cel puțin o să mai excludă o toantă (am o explicație, totuși!!! trebuia să ies în scenă și, pentru că nu era obligatorie ținuta de seară mi-am pus blugi și tocuri.. of… ) pantofii cu toc, de orice fel… Scoatem blugii…. stai, nu. Excludem tocurile de orice culoare, păstrăm blugii, adăugăm o geacă și unn șal… eh… iaca așa, m-aș mai plimba.

p.s. Pic. Revin mâine. Nu faceți crampe cind rîdeți și puneți ăn picioare adidași. Sunt super tare!

p.s. Partea II-a, de facto, e prima. O caut mâine printre ciornele salvate și o trag aici… :) sper să nu-și fi pierdut de tot din actualitate, da la urma urmelor, tre să pornesc și eu din ”prin lume” mai pozitiv. Noapte tuturor!

Încă un p.s. La ceea ce mă frămîntă mă voi gîndi mâine, parcă așa spunea Scarlett O’ Hara. Chiar, la toate mă voi gîndi mâine.

Lasă un răspuns