…scriam acum un an: “… marea azi e rea, inima mi-o ia…”
A ieşit un cîntec frumos.
după un an…: nu mai rog marea să mi-o dea înapoi. Putem trăi cu o inimă doi.
O carte bună întotdeauna umple timpul de bine şi te privează de gînduri ieftine…
… iar dacă mai ţii şi ochii deschişi, s-ar putea să buchiseşti ceva extrem de interesant.
Parcă oleacă mai “îmbunată”… 
Agenţia secretă…. la odihnit… oscioarele… unde găseam vreun loc de stat, acolo picam…
“mossad-ul” în concediu… nu mai am răbdare să ajung acasă.
Conferinţă de presă cu limonadă şi Cehov la subraţ…
Numai unde nu se urcă omul pentru a păstra ceea ce demult e trecut..
Noooo, rolul Roxolanei…. nu e pentru mine…
tare nu-mi place sa fac “figuri” cînd sunt supărată, bîzîită şi somnoroasă…. Ovidiu… nu înţelege.
Mai rîdeţi şi voi… că tare am rîs şi noi…
