Sunt multe lucruri nespuse şi netrăite tot.

Şi vreau să le spun…. Şi vreau să le trăiesc…

e numai o zi, da atîtea le răscoleşte...

p.s. Mai mult nimic. Mai mult va spune ploaia…

4 comentarii la “Sunt multe lucruri nespuse şi netrăite tot.”

  1. Vio spune:

    Ştii cum mătuşa Ruţa îi vorbeşte lui Pavel Rusu despre ,,păsările tinereţii ” lor? Iubesc păsări diferite:ea-cucostîrcii, el- ciocîrliile, dar le asociază cu aceleaşi lucruri : semănături proaspete, cer senin , zare Tu spui de ploi. Probabil pentru tine ele sînt purificarea, atingerea de Sus, viaţa, începutul… Eu iubesc dimineţile. Sînt atît de aparte! Aer curat, soare sfios, liniste, lectură la cafea, în intimitate, noi decizii, început, beatitudine, mîngîiere de Sus!

  2. Oly spune:

    Am un ritual aproape zilnic: trec mai intai pe la Cafeaua (ea nu stie ca trec, unii jongleaza acolo cu cuvintele ca artistii din circul chinez, ce vrei sa scriu eu cu “vocabularul meu de balta”? Admir, respir si imi spun ca trebuie sa mai citesc o carte.) Apoi vin la tine. La fel, vai de capul meu, închid si ma simt mai proasta ca ieri. Motive serioase ma impiedica sa-mi fac ritualul cate odata – Viata. Si cand dureaza apoi vin aici cu o sete nebuna. Si deobicei cand nu vin atunci te apuci de scris, de raman taaaare in urma. Imi dai de munca zdravan. Ia si citeste Oly, si hai si hai si inca odata, ca sa fiu sigura ca nu am scapat nici o litera, nici un sens. Ma linistesc cand sunt la zi.
    Am intrezarit ” macii de ziua mea”…….eu cautam un titlu de genul: “Parisul in curand va fi numai al meu” (trebuie sa recunosc ca un titlu original semnat Indiana, ar fi fost mult mai apucator si de ochi si de gat), dar nu am gasit.
    ……Deci a fost? Acea zi care nu stiu din care motive nu iti place, te rascoleste si pe care o iubesti un picut tot din motive necunoscute, care spuse ar viola o parte sfanta a sufletului tau, tocmai deacea raman nespuse.
    E frumoasa luna Mai. Gabrielle si-a suflat cele 4 lumanari pe 1 Mai, mamica mea va imparti tortul fara mine pe 28 Mai, pe 25 Mai au inflorit macii pentru tine. Chiar daca iubesti ploaia, eu sper ca ai avut parte de mult soare in acea zi. Defapt ce spun eu? Cu fenomene delicioase ca Fumurici si Boris Pavlovici alaturi, si o zi urata de noiembrie ar parea o zi insorita de luna Mai.
    …… sunt multe lucruri netraite….. dar netraite la un moment dat nu vrea sa zica , ca li se anuleaza posibilitatea de a fi traite la un alt moment, nu-i asa?
    La Multi Ani Indi!!!! Eu iti doresc SANATATE!!! Si pentru ca se spune ca uneori in viata e bine sa fii egoist, eu imi doresc ca tu sa nu-ti pierzi niciodata acest suflet cu care te-a inzestrat D-zeu. Si nici sinceritatea cu care numai tu stii sa-l deschizi. Sa nu-ti pierzi nici dorinta asta sincera de a scrie cu cuvinte care injunghie, care nasc suvoaie de lacrimi si hohote de rîs. Pentru ca vampirul-Fumurici absoarbe foarte multa, eu iti doresc DRAGOSTE, destul de multa ca sa-ti mai ramana si tie!!!
    La Multi Ani !!!
    Te imbratisez cu dor.

    PS: cu privire la felul tau de a scrie: ador cand esti suparata si ameninti. Amenintarea mea preferata este: “iti rup gatul cu dintii”. Nu te crede nimeni cand spui asta, in schimb esti cea mai dulce femeie in colera pe care am intalnit-o,…. pardon, am citit-o.

    • Indiana spune:

      Măi scump de fată, ca să-ţi răspund tre să am stare. Şi uite că azi, am. Tre să am stare pentru orice. Eu nu pot să scriu, de-a dracului, să sun un om de-a dracului, să port o prietenie de-a dracului…. şi nici să-ţi răspund… aşa, aiurea. Din politeţe. Tre să trec prin mai multe filtre sufleteşti orice cuvînt, aşa cum trece berea, deşi e cam stupidă comparaţia. Nu numai prin “calitatea hameiului” se întrevede “calitatea produsului”. Chiar şi peste multă vreme, eu am să ţin minte orice cuvînt şi am să simt orice sclipire de emoţie pe care ai s-o ai tu acolo… departe. Nu am să fiu tare vorbalniţă azi: eu sunt azi împăcată. Cînd vin la tine, îţi povestesc… da să ştii că vin. Degrabă.
      Mulţumesc pentru urări. Am avut O ZI! Frumoasă… întreagă, numai a mea. Să ştii că nu degeaba oamenii au în an o singură zi de naştere… Acum rîd de acest lucru. La 35, viaţa abia începe. Încă o “aiureală”, o să spună un suflet taaare bun şi NOU şi bine filtrat.
      Ce am învăţat pînă acum… ?! Da ce am învăţat?! Ca toată lumea care a împlinit 35… Prostii!!!!! Sunt lucruri şi oameni care nu sunt ai mei. Acum 10 ani, în impulsivitatea mea de necontrolat, ca a fiecărui tînăr “neliniştit” aş fi zis… că “sunt oameni, şi drumuri, şi lucruri care pur şi simplu nu-mi trebuiesc”… acum, nu.
      Peste 10 ani am să mai învăţ vreo “stupizenie” de genul ăsta… şi am să mă dau serioasă şi deşteaptă în faţa copiilor :) .. şi mai ştii ceva?!
      Aş fi putut citi lucruri înţelepte, dar parcă nu le văd, parcă nu le identific, deşi cu siguranţă, le-am văzut, le-am citit… Aş fi putut să învăţ de la atîta lume înţeleaptă şi parcă mă strădui, doar că Lucrurile… au şi ele o vîrstă.
      La 35 mă simt straniu. Parcă nu prea înţeleg cum a ajuns cifra asta… taaaare serioasă în cartea mea de identitate, dar dacă tot a ajuns… ce să fac?! Am primit-o.
      p.s. Dimineţile mele.. sunt faţă în faţă cu “cafeaua”, din ce în ce mai aromată şi tot mai puţin îngăduitoare cu “deprinderea” mea şi cu sfaturile medicului… :)

  3. deja-vu spune:

    Ehei, cat timp am lipsit pe aici, s-au adunat atatea de citit…

    Indi, e adevarata aiureala chestia cu 35, dar si mai mare va fi aia de peste 10 ani… As vrea sa te vad si atunci la fel de tanara si plina de vibratii sufletesti. Esti atat de naturala in cele ce scrii ca nu pot sa trec pe alaturi nici macar pt un post, inghit totul, cu nesat si ma incarc de sete de viata! Eh, anii… mama lor de vagoane deselate care alearga ca nebunele…:)

    Oly, scumpo, stiu ca treci mai zilnic pe la mine. Te-am lasat sa crezi ca nu stiu, ca sa mai treci iar si iar… :)

Lasă un răspuns