Luni dimineaţă şi e de ajuns.

9.00 – interviu cu o tipă foarte dotată…. să comentez, e de prisos. Am ieşit de la “întrevedere” cu o mutră astenizată şi tîmpă. Aşa şi nu am înţeles ce o vrut fătuca asta, cu cap de lînă de la mine. Mai bine ieşeam amnezică.

10.00 – mă îndrept, ca o nălucă spre radio. Nu am pic de vlagă, niciun strop de “poftă” să mai fac ceva azi. Numai nu crede că m-a complexat cu ceva. Nu. Am ieşit cu un gust amar, de parcă m-aş fi întîlnit cu “prima dragoste” şi am rămas dezamăgită de cum arată. Aş fi vrut să nu cunosc acest adevăr, cel puţin nu azi. Pentru că e luni şi e zi grea… Nu mă plîng, doar că aşa, mă încearcă o emoţie diluată.

Într-un cuvînt, cam greu de explicat: ascultă-l pe Mărgineanu şi vei înţelege despre ce vorbesc…

12.00 – primesc un sms şi, pînă la 14.00, rămîn cu nedumerirea la aceeaşi masă, aşteptînd-o să-şi comande ceva,  să crape dracului şi s-o ia din loc.

În sfîrşit, îşi comandă “nesîmţîre cu sos roşu de tomate olandeze”. Cer şi eu încă o porţie de răbdare pe muchie de cuţit şi un suc proaspăt stors de neputinţă în care vor bolborosi ca în “Piatra filosofală” a lui Zenon, două “lăcrămioare” trecute de prima tinereţe.

Doamne, am rău de … prostie. Cred că sunt în stare cronică de graviditate odată ce îmi dă bătăi de cap acest fel de toxicoză gravidică.

Fu… măsa-ntr-un … loc de proastă. Aşa şi nu mă pot linişti.

16.00 – mă ia isteria. Atacul de nebunie vine de la porţia de “minte multă”, adusă de un om pe care îl respect foarte mult. Porubin, dex-ul meu ilustrat, amuzant… energizant (şirul poate continua).

Ştie să se joace cu orice cuvînt, să-l pună copăcel şi să ţi-l dea de suflet… .

Î-am povestit despre ”întunecarea” cu interviul. El, rîde şi mă întreabă: “… da ce, madam, eşti aşa de mînietă?! I-ai căutat mintea după punctele cardinale…. şi ţi-ai dat seama că ai cam puţintele cunoştinţe în georgrafie?!”

- Măi, Porubin, măi… Numai de prostii te ţii… M-o enervat plictisul din ochii ei, un fel de moarte …. numai că bine dotată… pînă şi mintea îi e siliconată, mă înţelegi.

- Da cum să nu…. leşină Andrei, auzi… siliconată. Poate s-o încălzit siliconul şi de asta te-a dezamăgit, frumoasă tembelă?!

- Lasă-mă…. că mi-i scîrbă.  S.o încălzit siliconul şi s-o prefăcut în jeleu. Sclipicele, căcăţele… of.  ”… raci, craci”.

Publicată în luni, 3 mai, 2010 la 18:51 în categoria JURNAL. Discuțiile pot fi urmărite folosind fluxul RSS 2.0. Se poate lăsa un comentariu sau crea o legătură către pe o altă pagina web.