Am citit odată un proverb: Cui i-am spus că mi-i drag ca şi ochii din cap, mi-a scos ochii….
De asta, cît îi am, voi scrie cu ei, pentru cei ce cunosc alfabetul ochilor pustii sau vii, în care s-a stins focul sau în care zburdă…. o fericire copilărească; am să scriu cu ochii tăi, a celui ce vrei să mă citeşti. Te las în adîncul meu, cît de departe poţi intra, pînă unde nu-ţi va fi frică. Descalţă-te. Atîta, te rog. Urăsc mizeria şi laşitatea. Minciuna din frică, din neputinţă…. Minciuna din tine.
Am găsit aproape toate fotografiile în care eu măcar schiţez un zîmbet…. e felul meu de a mă apăra. Chiar şi atunci cînd… “ţipătul meu e mai mult un urlet…..”
Esti tare frumoasa!
Mulţumesc, Ileana. Eu tot Ileana am fost botezată… aşa că ne leagă şi pe noi ceva.
Buna seara draga Indi,
Mai e un pic, cateva minute pacatoase si mai adormite ca mine pana a fi in 9 martie,(la mine, ca la tine e deja 9) prin urmare suntem inca in 8, sa zicem.
E inca ziua femeilor. Femeilor puternice cu suflet fragil de copil. Femeilor mame mangaetoare,amante inflacarate si sotii BETON. Esti o astfel de femeie!!! O femeie ce poate suscita invidie si mila unei femei. Dragoste, passiune si fantasme unui barbat. Prin felul tau de ati delivra sufletul, intreaga fiinta ne absorbi, ne acapari cu nustiu ce fel de puteri de devenim “addict”. Un 8 Martie fericit!!! femeie extraordinara ce esti!!!
….. Ai scris frumos tare azi cu ochii! Ai scris povestea unei femei fericite, sau care incepe sa se simta atat de fericita de-i vine sa urle, dar se retine, schiteaza doar un zambet timid dar frumos sisincer. O floare carei in sfarsit i s-a lasat atata lumina ca a reusit sa-si desfaca petalele si a inflorit. Sa fie amicul nostru cu care sosotesti secrete un pic “vinovat” cu ceva in aceasta privinta??? … trosc!!! … mi-am dat una peste maina, ca incep sa scriu prostii si ma bag unde nu-mi fierbe oala. Vezi ce poate face curiozitatea asta muiereasca?..sa stie ea totul, sa nu cumva sa-i scape ceva, hî?
Oricum, iti sta bine asa cand scrii cu ochii!!!
PS: … na,ca am lungit-o de m-a apucat data de 9.
….Un 9 martie fericit femeie extraordinara ce esti!!!
PS IARA: vad ca place casa ta,m-am bucurat sa-ti cunosc noii musafirii !!! Si tie-ti place, ca esti mereu acasa, sau mai bine zis mai des.
Am scris cu ochii… pentru că ei fac de cîteva zile “cerneală” şi am lăsat sufletul să moară într-un borcan cu ” acea rara ciuparcă” care face heres (nu ştiu ce am vrut să spun…
îmi place cuvîntul heres… 
, da nu rîde, fa!!!)…..
), dar am să-ţi spun sincer că îi arăt comentariile tale mamei… şi surorii şi oamenilor dragi. Pentru mine… cîteva litere înseamnă aer… şi ploaia ochilor mei, şi aşteptare…. tot.
)…. m-ai făcut să cred că ceea ce fac chiar trebuieşte cuiva… Îţi mulţumesc că exişti!
8 martie…
Oly, ştii ce vreau să-ţi spun?! Că nu am ce spune. Sunt zile cînd aştept cu disperare să intre cineva aici. Stau acasă ca o bătrînă, la capătul zilelor şi aştept… Nu ştiu cine a zis că o “aşteptare poate fi atît de încăpătoare…”.
Şi aşteptarea mea …. e atît de încăpătoare… atît de plină… atît de singură şi atît de “împreună”. O aşteptare care s-a sfîrşit odată cu această zi.
Ştiu, mintea ta lucidă nu va găsi capăt azi să deznoade…. tîmpeniile care le scriu aici.
Ştii ce aş vrea?! Să merg într-o zi aiurea… şi să te întîlnesc…. şi să stăm să povestim cum se fac copiii frumoşi….
Aş vrea să spun că urăsc sărbătorile…. dar nu pot azi să spun asta. Poate pentru că într-adevăr nu-mi plac, sau poate pentru că niciodată nu am avut o sărbătoare… ca în visele mele….
Oly!!!! Cînd scrii tu, literele mele…. se prostesc. Se subţiază…. se banalizează…. şi nu au ce-ţi scrie. Eu parcă am ce să-ţi spun, dar ele se împotrivesc să se curvească în cuvinte banale, alăturate… şterse, fără emoţii… frumoase şi bine potrivite. Niciodată nu mi-a plăcut acest lucru. Simt de la o-poştă-la-puterea-a-doua….. cînd omul e fals sau cînd spune doar ca să nu tacă. Or, eu, ţin la literele tale prea mult…. Revin cu regularitate la ele… cînd mi-e bine sau mi-e taaaare, da taaaare rău, fa!… şi plîng, sau mă complac…. sau scuip seminţe…. şi mi-i dragă de tot ce scrii…. şi în toate situaţiile sunt eu. Nu am să-ţi zic…. că mă închin în faţa ta, (pentru că ai să zici: da, iaca aicea tu “zagnula…”
Poate nu e corect să fiu aşa, dar aşa sunt. Şi vreau să ştii cum sunt. Lasă-mă să cresc în inima mea…. ceva pentru tine. are
Nu aştept inspiraţia, pentru că e o curvă cucoana asta… vine numai cînd e rău… cînd e bine…. umblă…. hai-hui….
Eu am să cresc în inima mea… ceea ce mi-ai dat tu… încredere. M-ai ajutat să am încredere în mine: chiar şi proastă fiind, pot fi minunată…. (vezi, ce proastă sunt?????!!!
Stii ce e curios? Ca ieri (adica azi…in fine) cand ti-am scris, am vrut sa-ti zic aceeasi fraza:”Ma inchin in fata ta”, dar am iezitat si eu. Ce-i drept nu m-am gandit la “zagnula”, ca sincera sa fiu nu-l mai cunosc. Nu mi-l mai aduceam aminte pe “zagnula” si nici pe sensul lui ca eu am plecat de acasa inca de pe vremea apostrofului. M-a dat mama la scoala romaneasca. Si bine a facut! (Ai fost simpatica tare cu cuvantul asta , am ras pe rupte)
Am iezitat pentru ca nu mi se parea destul, nu mi se parea ca vrea sa spuna ce vreau sa spun si eu.Am vrut sa-ti scriu ma degraba:”Iti sarut maina si ochii care scriu pentru sufletul meu!” Nu am facut-o ca sa nu creada musafirii tai ca sunt pe invers. Nu sunt. Sunt doar o lasa care inca nu a avut curajul sa-ti scrie un mail si sa-ti trimita o poza, desi imi doresc atat de mult. Mi-e frica sa nu te dezamagesc. Tu proasta? Nu vezi eu ce proasta sunt? Cu carul! Dar mi-as dori sa intru in acel cerc restrans si sa sarbatorim intr-o zi impreuna Ziua Mondiala a Proastelor (in sensul frumos al cuvantului, ca exista)
Si eu te arat celor dragi. Te-am aratat sotului. Am ascultat impreuna “Un nimeni”, am privit pozele tale.I-a placut mult melodia si clipul, a zis ca esti tare frumoasa. Iar el cand spune ca o femeie e frumoasa, trebuie sa-l crezi. (I-am dat un junghi in coasta cand a spus-o dar asta nu ti-o mai zic.)
Si cand imi vorbesti, cand apare acolo “Oly” ma simt…. ma simt…. ma simt de parca mi-a fatat vaca, na. Nustiu la tine, dar la mine in satul meu de pe malul Prutului, asta e echivalent cu o imensa fericire.
Si ti-as mai vorbi in continuare si eu de incredere, de mu-u-ulte….. de lipici reparator de rani, de revenire la vise abandonate, de frumusete sufleteasca rara si de alte lucruri ce mi-ai adus, dar as deveni plictisitoare. Un lucru e cert, si cu asta punct-esti minunata si ce faci chiar imi trebuie! Trebuie si la multi-multi altii. Stiu ca acesti multi-multi altii care vor citi, ma vor aproba. Au poate mai multa nevoie de timp ca sa ti-o spuna. Nu toti sunt “balamuti” ca mine. (tatal meu zice “balamuti” la cei care vorbesc mult.)
Trebuie sa fortam destinul, draga Indi! Ca de nu, avem foarte putine sanse sa ne intalnim mergand asa aiurea. Ma rog, doar daca mergem foarte-foarte-foarte mult timp si cu o colectie de papuci rezistenti in spate. Nu, uite ce visez eu. Visez sa-ti ofer 2 bilete la concertul Larei Fabian si sa vii aici in Franta sa ne intalnim! (Nustiu daca francejii stiu sa faca cafea cu scortisoara, dar ne adaptam noi.) Astept doar sa se faca mai frumos afara, sa fie zilele lungi-lungi, interminabil de lungi, ca discutiile noastre (sper). Si caut si o data de concert pe aici prin sud, aproape de mine, sau la Paris. As veni sa te intalnesc si la Paris, ar fi minunat. Sau la vara in august as putea veni la Roma, pe Via Nationale, daca preferi, sau la Chisinau (imi trebuie mai multa organizare, dar nu imposibil) Indraznesc sa cred ca si tie ti-ar place idea cu Franta. Da, si mai e ceva, sa fie si seful tau deacord. Daca nu il sun eu, si ce daca va crede ca am “zagnulit”?
Sper sa mi se indeplineasca visul. Se va indeplini!!!!
PS: referitorla” am plecat de acasa inca de pe timpul apostrofului”, sa nu care cumva sa crezi ca sunt o baba! Am 32 de saci plini in spate doar.
Of, iaca cind am auzit… ca ai 32…..”m-am indoiet di tat’…”> Ma gindeam: Iaca, fa Proasto, cind ai sa fii de o seama cu Oly, ai sa scrii si tu asa de frumos….. da iaca, am “vazt” ca its not possible… . Maselile de minte mi-am chicat… si minte – nika-nika.
Tare frumos mai scrii….
p.s. Da cu Pariju’ ti ne zagnula?
Ei, nu te mai rade de mine, frumoaso! Merci oricum.
Cu Parisul e totul sincer-sincer. (si restul la fel). Daca ai drum vreodata ma anunti (daca vrei). Eu caut. Si daca nu canta Lara la Paris, gasim noi pe altcineva care canta, nu? Gasim noi un “povod” pana la urma ca sa ne intalnim acolo. Simt ca nu ti-ar displace. Nici mie. Rabdare, acus-acus.