Frinturi…

dsc_2189
Voiam astăzi să fac atîtea lucruri. ..
Să mă trezesc devreme, mai devreme decît se trezesc gîndurile mele. Voiam să ies singură, pe neobservate, voiam să le las acasă, dar nu a fost.
Am vrut să mă cert cu amărăciunea unei cafele, nu cu amarăciunea din sufletul meu, să stau aiurea la o terasă..să privesc cum trece lumea pe alături, să aştept o ploaie, că tot se anunţă la Radio. Voiam să mă plimb aşa, fără treabă, dar cu o mutră serioasă, ca nu nu se priceapă nimeni că umblu aiurea. Voiam să dau cu nasul în vitrine colorate, scumpe, dar să nu intru. Voiam să întilnesc un om drag şi să-i spun ce dor am avut de el. Voiam să mi se întiămple vreo minune…
Voiam să prind venirea lunii, sau a unei furtuni. Voiam să intru într-un rîu şi să pierd acolo ceva, iar apele lui ar fi dus departe-departe ceea ce am vrut eu să pierd.
Am vrut să fac astăzi atîtea lucruri…

Un comentariu la “Frinturi…”

  1. Vocea Basarabia spune:

    Cind vreau sa fiu singura deschid aceast blog. Involuntar ma simt parte din aceste povesti scrise de Prima Doamna a familiei Zlotea. Si nu imi e rusine sa recunosc ca ma regasesc. Am trait o drama inca vie legata de un drag, iar cind cuvintele nu-mi ajung sa spun mai mult, rasfoiesc textul scris de nasa mea ca apoi sa ma imi incarc bateriile pentru o bucata buna de vreme si viata isi continua cursul.

Lasă un răspuns